Legitima Aparare sau Executie?

Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Atasat de Presa, Politia Capitalei, Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite)

Corespondenta de la Paris

Echipate cu sisteme de alarma din ce in ce mai sofisticate, cu sisteme de protectie si de paza de ultima generatie, bancile precum si alte institutii care detin stocate bani « in lichid » (in numerar) se simt in principiu in sigurata sau cel putin « la adapost » fata in fata cu eventuali agresori amatori sau spargatori profesionisti, care si-au imaginat diverse scenarii de hold–up pentru imbunatatirea nivelului lor de trai sau eventual pentru ameliorarea conditiilor lor mai mult sau mai putin decente de viata, scapand astfel de grija zilei de maine.

Majoritatea dintre ele fiind conectate si la comisariatele districtuale de Politie, la cel mai mic incident sau chiar si o manifestare considerata « suspecta » care poate fi avea ca scop un hold-up, unitatile specializate de elita (de un mare profesionalism) ale Politiei Nationale, RAID[1] (Recherche-Aide-Intervention-Dissuasion) care activeaza in zonele urbane sau cele ale Jandarmariei Nationale GIGN[2] (Groupement d’Intervention de la Gendarmerie Nationale) care isi desfasoara activitatile in zonele periurbane, precum si in cele portuare sau aeroportuare, « debarca » la fata locului, « desfasurand » un arsenal militar de proportii care ne « avertizeaza » indirect ca suspectul nu are decat doua posibilitati, din pacte « extreme » : ori sa se predea neconditionat ori sa moara la « datorie » ! (a se vedea si articolul cu « Disperarea si Consecintele ei Dramatice »)

PREAMBUL

Saptamana trecuta, joi, in jurul orelor 15H30 un individ, pe care l-am identificat in persoana lui Aziz Ouamane, un consumator « feroce » de droguri (deci aflat sub influenta drogurilor !) in varsta de numai 24 de ani, inarmat cu un pistol de mare calibru (Colt 8mm), cunoscut serviciilor de politie (cu un trecut de delincvent impresionant), se introduce (« face iruptie » !) intr-un birou de Posta la Limay (Yvelines, Paris-aria metropolitana) cu scopul de a sustrage banii incasati in cursul zilei !

Luand ostatici cei cinci salariati de la ghisee, Aziz, trage cateva focuri de arma, fara sa raneasca insa pe cineva.

Atat in directia jandarmilor, care sunt alertati imediat, avand in vedere ca sediul lor se afla in imediata vecinatate a Postei, at si in directia ostaticilor.

Strigand in gura mare ca « el nu are nimic de pierdut », fiind « foarte excitat » (probabil din cauza dozei mare de drog pe care consumase pentru a-si face curaj), in jurul orelor 17H00, Aziz, are tupeul de a «comanda» un sandwich negociatorului unitatii speciale de elita RAID, care « debarcase » la fata locului pentru gestionarea crizei si sa declanseze un “adevarat” razboi!

APROFUNDAREA DOSARULUI

Cum in orice tip de negociere, fara comunicare, nu se ajunge la nici un rezultat, in jurul orelor 18H00, la randul lui, seful unitatii RAID, cere furibundului sa stinga focul, pe care l-a declansat in fata unei camera « tangente » cu casa de bani, unde s-au ascuns ceilalti doi salariati aflati la acea ora in sediul Postei si unde Aziz era obligat sa se introduca pentru a ajunge la « tinta lui», banii!

Inchizandu-se in « lumea lui surda », refuzand orice comunicare cu negociatorii RAID, care in jurul orelor 18H30 sunt avertizati telefonic de catre ostatici ca in interior exista un risc ridicat de asfixiere, « legionarii » hotaresc punerea in aplicare a « planului de asalt » !

Astfel, dupa o documentare cartografica minutioasa a locului, in jurul orelor 19H00, intr-un « act de legitima aparare » (declarata de un oficial al Prefecturii Yvelines !), patronul unitatii speciale RAID aflat la fata locului, Jean-Louis Fiamenghi, a ales o solutie « mediana », ordonand spargerea usii centrale de catre trei echipe « specializate » in penetrarea in cele mai imposibile locuri, dupa care urma ca negociatorul RAID sa-l « rezoneze» pe Aziz, cerandu-i sa-si ridice mainile deasupra capului si sa se predea neconditionat.

Aflat intr-o « pozitie » de rugaciune, tanarul furios drogat, « raspunde » printr-un strigat de adio: « Allah Akhbar » urmat de focuri de arma trase, atat in directia oamenilor RAID-ului cat si in directia ostaticilor, fara sa faca insa victime.

Riposta unitatii speciale de elita, nu se lasa asteptata.

« Legionarii » deschid focul asupra insurgentului care lovit de gloante cade la pamant intr-o stare de agonie.

In incercarea sa de a face un ultim « gest » (neidentificat !), o a doua rafala de gloante, il reduce definitiv la tacere !

Ostaticii au fost imediat eliberati si spitalizati pentru examene medicale.

Asa cum mentiona pe canalul National de televiziune FR2 (France2), D-l Nicolas Sarkozy, Presedintele Frantei, la putin timp dupa eveniment, « furibundul nu a dorit sa se predea, el a tras asupra politistilor, care au ripostat si el este mort » !

Domnia sa a « judecat » ca politistii de la RAID au dat dovada de o « proba de stapanire a situatiei » !

COMENTARIUL AUTORULUI

Evenimentul a trecut aproape « pe neobservate » atat in presa locala cat si in cea nationala, el fiind putin comentat in mijloacele mass-media, iar versiunea oficiala, sustinut de autoritati, Prefectura de Politie, Ministerul de Interne a fost, evident, acea de « legitima aparare ».

In concluzie, nu se va deschide nici o ancheta in legatura cu acest subiect si nimeni nu va fi audiat in acest dosar !

Si acest lucru nu pentru ca motive nu exita ci pentru simplul fapt ca RAID-ul a gestionat « corect » o situatie de criza, « iesita din comun ».

Si totusi, o serie de « zone de umbra » exista in dosar care ar merita atentia autoritatilor, in cazul in care, ele ar dori ca adevarul sa fie cunoscut !

In primul rand, furibundul Aziz Ouamane a fost un cunoscut traficant de droguri autoritatilor politienesti, dar inainte de toate era un consumator « inrait» si este foarte probabil ca iruptia lui in biroul de posta s-a datorat lipsei de drog dur de care avea organismul lui nevoie si pe care el nu si-a putut procura « pe piata » din lipsa de gologani.

Cu alte cuvinte, el se afla intr-o stare de « dementa » creata de lipsa dozei necesare pentru o « functionare corecta » a creierului !

Astfel, in momentul hold-up-ului el era mai mult o victima decat un criminal inrait.

Pentru ca daca el ar fi dorit, cu arma pe care « o avea in dotare » fara dar si poate, ar fi putut face victime, atat in randul ostaticilor cat si in randul jandarmilor GIGN alertati de directorul biroului de posta!

Insa, el nu a ucis pe nimeni !

Si asta pentru ca el a fost un traficant de droguri si nu un criminal.

In al doilea rand, exista o « disconcordeanta» in ceea ce sustin oamenii RAID-ul si ceea ce sustin, sa zicem « martorii » aflati la fata locului, in ceea ce priveste « cu sau fara masca » a insurgentului.

Daca autoritatile « spun » ca omul purta un cagul pentru a nu fi identificat, martorii spun ca individul nu purta nici o masca si nici nu-l prea interesa « viitorul » lui « apropiat », avand in vedere starea lui fizica precara (si mentala !) in care se afla.

In al treilea rand, faptul ca Aziz Ouamane era un « amator », un novice in materie de « jaf armat » rezulta drect si din faptul ca el si-a ales un birou de posta, in loc de o banca (chiar si mai mica), plasat in proximitatea unei jandarmerii !

In plus, el a actionat singur, ceea ce este exclus chiar si in cazul unui amotor.

Cu atat mai putin in cazul unui profesionist in materie de jaf armat.

Din investigatiile pe care le-am facut in acest dosar, avem convingerea ferma ca « s-ar parea » ca lichidarea lui Aziz Ouamane, nu a fost in nici un caz o « legitima aparare » ci o « executie » efecuata de oamenii RAID-ului, din pacate !

Pentru ca unitatile de elita RAID si GIGN sunt unitati speciale de « supradotati » in materie de armament si tehnica de lupta, ai caror membri sunt oameni cu calitati fizice si psihice deosebite, capabili sa gestioneaze cele mai dificile misiuni (eliberare de ostatici din zone de mare risc, atacuri teroriste de orice natura, hold-up-uri, lupte de strada, etc.) neavand nimic de invidiat « Legiunii Straine » franceze ! (a se vedea si articolul « Teoria generala a crizelor de ostatici in zonele de conflict).

Din contra, aceste unitati le putem considera un fel de « legiune straina nemilitarizata ».

Sau mai exact una « politista » cu « raza mare de actiune » in viata « civila » de zi cu zi.

Iata de ce, daca s-ar fi dorit ca Aziz Ouamane, sa ramane in viata, el ar fi trait !

Oamenii RAID-ului l-ar fi putut rani cu zeci de gloante fara ca una sa-i fie fatala !

Daca nu s-a dorit, este pentru ca nici RAID-ul si nici GIGN-ul nu negociaza (cu adevarat !), cu teroristii !

Si executia este « religia » lor !

Este singurul mod prin care securitatea celor in pericol este asigurata cu certitudine!

Aceea solutie « mediana », prin care intre cele doua solutii extreme « moartea», in cazul nepredarii neconditionate si « viata » in cazul contrar, este doar o utopie.

In concluzie, evident, Aziz Ouamane a gresit!

Dar el nu trebuia sa moara!

Ar fi fost necesar sa-si lase arma la pamant si suficient sa-si ridice mainile deasupra capului pentru a ramane in viata !

Pentru ca Aziz Ouamane pentru Jean-Louis Fiamenghi (si echipa sa de elita RAID), cu toata « istoria lui », nu a fost decat un « detaliu » (o « gluma proasta » !) in raport cu misiunile pe care de-a lungul timpului, acesta din urma, le-a dus cu succes la un bun sfarsit.

Din pacte, Aziz Ouamane, nu era la curent nici cu « politica delupta » a RAID-ului si cu atat mai putin, cu utopica solutie « mediana » a D-lui Jean-Louis Fiamenghi.

NOTA

La putin timp dupa acest eveniment, care dupa parerea noastra comporta polemici (ca de-altfel si alte actiuni ale RAID-ului sau a GIGN-ului (vezi notele de picior), Inspectorul General, Jean-Louis Fiamenghi, a fost afectat intr-o functie mai imortanta, ca sef al unui alt serviciu de o mare raspundere si responsabilitate SPHP (Serviciul de Paza si Protectie ai Inaltilor Functionari, cu sediul sau general in vecinatatea Ministerului de Interne si a Palatului Elysée, un serviciu al Politiei Nationale Franceze, o organizatie non-profit de utilitate publica, fondata pe 15 martie 1935, dupa asasinarea Regelui Alexandru I si a lui Louis Barthou la Marsilia in 1934, formata din 770 de poltisti, insarcinati cu supravegherea fostilor presedinti ai Frantei, precum si ai inaltilor functionari francezi si straini), el fiind inlocuit cu Amaury de Hautecloque. SPHP poseda o antena si la Strasbourg avand ca obiectiv supravegherea inaltilor functionari al Parlamentului Europei.

________________

[1] RAID-ul (Cautare-Asistenta-Interventie-Disociere) – este o unitate de lupta de elita, aflata sub comanda directa al Directorului General al PN franceze, avand mascota pantera, deviza « Interventie fara esec» si sediul central la Bièvre, Domeniul « Bel Air » (la 15 km sud-vest de Paris, Essonne-91, reg. pariziana). Ea a fost creata in 1985 de catre Robert Broussard (fost Comisar Sef de Politie, devenit ulterior Prefect, care a initiat lichidarea in 1979 a lui Jacques Mesrine « inamicul n°1 al poprului francez) si Ange Mancini (Ex-Director al SRJP-Serviciul Regional al Politiei Judiciare Ajaccio in 1983, Prefect al DOM francez Martinica din 18 iulie 2008, primul sef al RAID-ului, care a anihilat grupul terorist « Action Directe » in 1897), pentru combaterea tuturor formelor de criminalite, precum si al marelui banditism, pe intreg teritoriul national. Printre misiunile sale (in special in zonele urbane de mare densitate), mentionam si protectia inaltilor functionari (demnitari) ai statului (SPHP), inclusiv al Presedintelui Republicii. Ea participa deasemenea la formarea politistilor francezi si straini in lupta antiterorista si anti-kidnapping, efectuand si investigatii, precum si testari de materiale specifice si sofisticate in profitul diferitelor servicii ale PN. Asista, in cazul in care situatia o impune, serviciile de securitate publica si serviciile specializate in securizarea actiunilor de mare risc, in special, in escortarea detinutilor periculosi. In cazul amenintarii teroriste, nucleare, radioactive, biologice sau chimice (NRBC), ea coordoneaza actiunea de detasare centrala a interventiei tehnice (DCI), structura interministeriala. In anumite misiuni, desi RAID-ul, poate intervine pe intregul teritoriu francez, sunt preferate GIGN-Grupul de Interventie de elita a Jandarmeriei Nationale (echivalentul RAID-ului in cadrul JN, care spre deosebire de acesta, desi are aceleasi tip de misiuni, intervine in special, in zonele periurbane, aeroporturi, porturi maritime, penitenciare, etc.) sau BAC (Brigada Anti-Comando), la Paris, in special. Daca RAID si GIGN au o misiune comuna, este seful RAID-ului (sau adjunctul sau) care este responsabil cu coordonarea interventiei. Pe 1 august 2009, RAID dispunea de un buget de 2.019.669 euro, precum si de doua fonduri suplimentare, unul de 85.000 de euro (pentru achizitionare de material) si altul de 70.000 de euro (pentru formarea personalului), respectiv, de un efectiv de 168 functionari, din care trei membri (Comisari de Politie) al CCD (Corpul de Conceptie si Directie), 21 al CC (Corpul de Comanda), 119 al CEA (Corpul de Incadrare si Aplicatie) si 25 de persoane cu statut administrativ si tehnic (din care 1 psiholog si 6 medici), fiind compus dintr-o DAF-Diviziune Administrativa si Financiara ; 2 SO-Sectiuni Operationale (fiecare cu cate o specialitate) ; un GM-Grup Medical (compus din 6 medici anestezisti-reanimatoristi, respectiv, urgentisti) ; GF-Grup de Pregatire ai noilor recruti RAID ; un SOTI-Serviciul Operational de Tratament al Informatiei si un GN-Grup de Negociatori. Seful RAID-ului si cei doi adjuncti ai sai sunt membri ai CCD al PN. Actualul sef este Amaury de Hautecloque, in functie din 2007. Sectiunea RAID I (« de interventie ») este formata din 80 de politisti si se afla sub comanda unui Maior (Subcomisar) de Politie. Aceasta sectiune care asigura totalitatea misiunilor pe teren este impartita in patru grupe pluridisciplinare specializate in toate tipurile de lupta intalnite in practica, in tirurile de mare precizie, in scufundari subacvatice si submarine, in parasutism, in explozive, in NRBC, etc. Aceasta sectiune este insarcinata, in particular, si cu interventii dificile si riscante (arestare de raufacatori periculosi, eliberare de ostatici, deturnare de avion, etc.) dar si cu filatura si supraveghere in materie de terorism si mare banditism (crima organizata). Sectiunea RAID II (« srijin operational ») aflata tot sub directia unui Subcomisar de Politie este formata din urmatoarele grupe : GTP-Grupa Tehnica si de Prospectie (specialisti de inalt nivel si armamentul lor sofisticat) ; GC-Grupul Cynofil (specializat in educatia animalelor si comportamentul lor, format din 8 dresori de caini, 3 caini de atac si 8 caini specializati in detectarea explozivelor) ; GL-Grupul Logistic ; GGCN-Grupul de Gestiune a Crizelor si de Negociere (format din 3 politisti criminologi si un psiholog) ; GA-Grupul de Armament ; GT-Standul de Tragere. Armamentul din dotarea RAID-ului este format din : revolver MR73 ; Glock 17, Glock 18, Glock 19, Glock 26 ; Beretta F-92; Heckler and Koch G36 ; Heckler & Koch MP-5k ; Heckler & Koch 53; SIG 553 SOW; FN-90 - VIP protection ; Remington M870 Police ; Bennelli Super 90 M3 ; Molot Vepr 12 ; Beretta M3P ; Franchi SPAS 15 ; Pusti de precizie PGM Ultima Ratio, 308 Winchester; Pusti de precizie cu raza mare de actiune PGM Hécate II 50 BMG ; Heckler & Koch PSG-1 ; FN Minimi ; Heckler & Koch MG3 ; Heckler & Koch 69.
RAID s-a remarcat printre altele in anihilarea grupului terorist « Action Directe » in 1987, in dosarul “Human Bomb” (Eric Scmitt) la Neuilly (Paris) in 1993, precum si in mai multe interventii contra GIA la Roubaix (Gang de Roubaix-Lille) in 1996, respectiv, in arestarea fugitivului Yvan Colonna in 2003, inculpat pentru asasinarea Prefectului Claude Erignac in 1998. Interventia RAID a dat insa nastere la o serie de polemici in ceea ce priveste « impartialitatea », precum si « corectitudinea » cu care a executat misiunile cu care a fost insarcinat.


[2] GIGN-ul (Grupul de Interventie a Jandarmeriei Nationale) devine operational pe 1 martie 1974 ca urmare a luarii ca ostatici al echipei israeline la Jocurile Olimpice de la Munchen in 1972, cum JN creaza in 1973 ECRI (Echipa de Comando regional de Interventie) in cadrul EGM (Escadrilei Jandarmeriei Mobile) la Maisons-Alfort (regiunea pariziana). In aprilie 1974, numai la o luna de la creara lui sunt infintate doua GIGN: GIGN1 la Maisons-Alfort din ECRI care opera pe teritoriile primului celui de-al doilea, al treilea, respectiv, al saselea regiuni militare si GIGN2 constituita in cadrul EGM care opera in a parta, a cincia, respectiv, a saptea regiuni militare. Cu cartierul general, din 1983, la Satory (Versailles, regiunea pariziana) si centrul de instructie la Frileuse (Beynes), GIGN este o unitate de elita a JN (Jandarmeria Nationala franceza), specializata in operatiunile de lupta anti-terorista in orice mediu (aer, mare, uscat), in cele de eliberare a ostaticilor, in cele de transfer de « persoane sensibile », in arestari cu risc ridicat, respectiv, in revoltele din unitatile penitenciare sau centre de detentie-retentie. El intervine in general in zonele periurbane, aeroporturi, aerogari, penitenciare, deviza lui fiind : « GIGN-ul, angajat pentru viata… ». Pentru integrarea acestui corp de elita a JN candidatul trebuie fie jandarm si sa aiba mai putin de 32 de ani. Incepand cu 1 septembrie 2007 are loc o profunda reorganizare a lui in trei forte operationale, „absorbind” GSIGN (Grupul de Securitatea a Jandarmeriei Nationale) : Forta de Interventie (vechiul GIGN); Forta de Observatie-Cautare, vechiul grup de obserervatie-cautare al EPIGN (Escadrila de Parasutisti al Jandarmeriei Nationale) si Fortele de Securitate-Protectie (membrii sectiei de securitate si protectie a EPIGN si al GSPR- Grupul de Securitate al Presedentiei Republicii). GIGN dispunea de un efectiv de 420 de militari (407 in august 2009, 380 in 2008, pe cand JN apartinea Ministerului Apararii Nationale) si de un buget cca 2 milioane de euro (1,5 milioane de euro, efectiv, la care se adauga un drept de „cheltuieli de deplasare” de 0,5 milioane de euro). Ca misiuni principale ale GIGN mentionam: Piratair (deturnari de avioane), Piratmer (deturnari sau atacuri asupra navelor), Piratome (atac nuclear), Piratox (atac chimic sau biologic), Piratext (sechestrare de persoane-luare de ostatici de nationalitate franceza in afara teritoriului national). Printre alte atributii ale sale putem mentiona si: neutralizarea furibunzilor, precum si arestarea persoanelor considerate „periculoase” si inarmate. SSP (Serviciul de Securitate si Paza) asigura deasemenea protectia inaltilor functionari francezi sau straini, precum si ai diplomatilor in zonele cu risc ridicat de atac armat; Securitatea Ambasadelor si a reprezentantilor diplomatici francezi, in strainatate (Algeria, Coasta de Fildes, Haiti, Afrganistan, Pakistan, Irak, etc.); Extradarea cetatenilor francezi in strainatate; Gestioneaza crize de conflict armat in strainatate in care sunt implicati cetateni francezi, precum si alte evenimente nationale sau internationale in careinteresele Frantei sau francezilor sunt in cauza. In 2004, cu ocazia a treizeci de ani de existenta a lui, GIGN avea la activ aproape 1100 de misiuni, peste 1000 de criminali arestati sau ucisi si peste 600 de ostatici eliberati. Astazi, el a pierdut 17 militari in misiuni, dintre care 15 in cursul antrenamentelor. Mentionam aici ca antrenamentele GIGN sunt printre cele mai grele si cele mai dure luand in consideratie toate trupele de lupta (nationale si internationale) avand ca „obiect” de activitate combaterea criminalitatii (inclusiv Legiunea Straina, SWAT, etc.). El s-a remrcat in mod cu totul special in decembrie 1994, cand a intervenit pe Aeroportul International Marsilia-Marignane pentru eliberarea ostaticilor cursei Air France AF8969, luat ostatec de catre GIA (Grupul Islamist Armat). El a intrevenit in egala masura si in strainatate: in Djibuti, San Salvador, Arabia Saudita, Tara Basca spaniola, Nigeria, Insulele Comore, etc. Din 2007 el se afla sub comanda Generalului Denis Favier. Printre cele mai spectaculoase operatiuni la care a participat GIGN mentionam urmatoarele: 1) GIGN1 intrevine in mai 1974 cu ocazia unei rebeliuni la Centrul Penitenciar Fleury-Mérogis (regiunea pariziana). Interventia lui este determinanta pentru solutionarea crizei cu un minim de violenta; 2) GIGN intervine pe 3 februarie 1976 (in cooperare cu a 13-a DBLE-Semi-Brigada a Legiunii Straine, creata in 1940) intr-o operatiune de salvare la Loyada (Djibuti, pe atunci colonie franceza: Teritoriul francez al Afars si Issas) a treizeci de copii luati ostatici de catre teroristii FLCS (Frontul de Eliberare a Coastei Somaleze). Doi copii, sapte teroristi, si noua soldati somalieni sunt ucisi; 3) Intreventia in septembrie 1976 intr-o deturnare, de catre cinci teroristi croati anti-Tito, a unui avion Boeing 727 al TWA (Trans World Airlines, o companie americana veche care facea parte din „Big Four”, alaturi de celelalte trei mari companii: American Airlines, United Airlines si Eastern Air Lines), care a fuzionat cu American Airlines in aprilie 2001. Cursa asigura legatura regulata pe ruta New York-Chicago. GIGN reuseste pe calea negocierilor eliberarea a 49 de ostatici si predarea teroristilor; 4) Interventia pe 30 septembrie 1977 pe Aeroportul Orly-Vest (in cooperare cu BAG-Brigada Anti-Gang condus de catre Comisarul Robert Broussard) in deturnarea unui avion al Companiei Air Inter, Cursa 429 (Paris-Lyon) de catre un furibund Jacques Robert, care tinea ostatici 49 de persoane, (printre care si Deputatul Lucien Neuwirth si fostul Ministru, Philippe Malaud) de peste sapte ore. La asaltul GIGN, un pasager moare, alti patru sunt raniti, dintre care unul grav, iar Jacques Robert se preda, fiind ulterior, incarcerat; 5) Pregatirea unei tentative de eliberarea a functionarilor Ambasadei Frantei in San salvador, in mai 1979. Teroristii accepta sa se predea inainte de interventia armata a GIGN si sa elibereze ostaticii, insa acestia din urma, in schimb, îi elibereaza in Panama; 6) Intreventia in Arabia Saudita la Marea Moschee din Mecca, Al-Masjid al-Haram (cu mii de ostatici, care isi facveau rugaciunile in interior), intre 23 noiembrie-5 decembrie 1979, care este ocupata de catre 187 de teroristi (fundamentalisti islamici) saudieni si egipteni, studenti si studente la Universitatea islamica Médine pe 20 noiembrie, prima zi a anului 1400 al calendarului musulman. Seful teroristilor Juhaiman ibn Muhammad ibn Saif al Utaibi, era un caporal al Garzii Nationale saudiene la pensie, apartinand unei influente familii sunnite din Najd, care solicita in schimbul eliberarii ostaticilor recunoasterea lui Mohammed Ben Abdallah Al Qahtan (cumnatul lui, aflat cu el in Moschee) ca Mahdi (aducatorul dreptatrii si justitiei pe Pamant). Interventia aramata a GIGN a facut numeroase victime atat in randul teroristilor cat si in randul celor sechestrati in Moschee; 7) Interventia cu ocazia luarii de ostatici la Hotelul Fesch (Corsica, Franta), de catre un comando corsican condus de catre Marcel Lorenzoni (militant nationalist) in februarie 1980. In urma negocierilor cu GIGN teroristii se vor preda; 8) Eliberarea ostaticilor, cu o interventie-surpriza, cu ocazia deturnarii unui avion la Touquet (Le Touquet-Paris-Plage, Pas de Calais) in mai 1981. Piratul care incerca sa oblige Papa sa dezvaluie cel de-al treilea secret al Fatimei (dezvaluit pe 26 iunie 2000) este neutralizat si arestat. Cele trei revelatii (care de fapt ar fi una in trei parti) ar fi fost adresata pe 13 iulie 1917 de catre Fecioara Maria (cu numele de Notre-Dame de Fátima) catre Lúcia dos Santos si versorii ei Jacinta si Francisco Marto in micul orasel Fátima din Portugalia; 9) Arestarea unui furibund (turbat) la Chelles (Seine et Marne, regiunea pariziana) in aprilie 1982. Acesta, terorizand orasul, a tras peste 2000 de cartuse, inainte de neutralizarea lui de catre oamenii GIGN; 10) „Irlandezii din Vincennes (Vincennes, regiunea pariziana)”. Pe 9 august 1982, catre orele 13H00 are loc o fuziada (schimb de focuri) pe strada Rosiers: un om arunca o grenada in interiorul restaurantului Goldenberg, iar mai tarziu, un comando format din cinci persoane deschide focul asupra celor de pe strada. Rezultatul: sase morti si douzeci si partru de raniti. Pentru a descoperii instigatoriia cestui atac armat, Presedintele Frantei, François Mitterrand, instaleaza la Palatul Élysée o celula anti-terorista cu un consilier tehnic, pe care o pune la dispozitia lui Christian Prouteau, pe atunci patronul GIGN. Pe 29 august catre orele 21H30 militarii GIGN condusi de catre Capitanul Paul Barril iau cu asalt apartamentul din Vincennes al unui numit Michael Plunkett, banuit care ar face parte din organizatia separatista irlandeza IRA (Armate Republicana Irlandeza) si gasesc la acesta, in urma unei perchezitii « minutioase » urma de exploziv ! Irlandezul cu camarazii sai (care il frecventau) sunt arestati, inculpati si incarcerati. Dupa noua luni, la sfarsitul lunii mai 1983 sunt eliberati, probele fiind insuficiente pentru traducerea lor in fata justitiei. Aceasta interventie a GIGN a dat nastere la o serie de polemici. Se pare ca, chiar oamenii GIGN au adus explozivul cu ei, pentru ai putea inculpa pe Plunket si camarazii sai, cum « problema » trebuia « solutionata », in lipsa unor dovezi clare si certe ; 11) Arestarea lui Filipe Bidart, seful gruparii teroriste baste Iparretarrak, in februarie 1988 ; 12) Eliberarea ostaticilor detinuti in grota Ouvéa in Noua Caledonie (TOM-Teritoriu francez autonom, nemetropolitan, din Pacificul de Sud) in mai 1988. Operatiunea a fost clasata de « mare succes » in ciuda decesului a doi militari de la DGSE (Directia Generala a Securitatii Externe, un serviciu de informatii francez extern aflat sub autoritatea Ministrului Apararii, condus din 10 octombrie 2008 de catre Erard Corbin de Mangoux) si 19 separatisti Kanak (Canaques, poulatia din Noua Caledonie); 13) Membri ai GIGN, uneori sub comanda COS (Comandamentul Operatiunilor Speciale, aflat su comanda Sefului de Stat Major al Armatei) au participat la o serie operatiuni de mare succes in Bosnia-Hertegovina intre 1992-1995, in special in ceea ce priveste arestarea criminalilor de razboi; 14) Pe 26 decembrie 1994, eliberarea celor 164 de pasageri al zborului AF8969 (cursa regulata intre Paris-Alger) luati ostatici de catre 4 teroristi islamisti GIA (Grupul Islamist Armat, condus Abdul Abdallah Yahia alias "Emirul", in varsta de 25 an, un apropiat a lui Djamel Zitouni, seful GIA) pe Aeroportul Marignane (Marsilia), avand in plan prabusierea avionului deasupra Turnului Eiffel. Avionul, un Airbus A300 cu 220 pasageri la bord, decoleaza de la Aeroportul Alger (Houari Boumedienne) pentru Paris pe 24 decembrie, insa aterizeaza la Aeroportul Marignane pentru alimentare cu carburant (la orele 03H30), unde este retinut la sol timp de doua zile de catre teroristi, pana pe 26 decembrie, cand GIGN (la orele 17H08) il va lua cu asalt (filmat integral de mai multe posturi de televiziune!) si ucide cei patru teroristi, eliberand toti pasagerii, nevatamatiTeroristii revendicau eliberarea a doi responsabili FIS (Frontul Islamic de Salvare), Abbassi Madani si Ali Belhadj incarcerati din 30 iunie 1991 in Algeria. Sechestrand avionul inca pe Aeroportul Houari Boumedienne, in urma refuzului revendicarii lor de catre autoritatile algeriene, ei executa la orele 14H00, primul pasager: un politist algerian care insotea avionul. In urma negocierilor, la Marignane sunt eliberati 63 de pasageri (femei si copii). Insa, la orele 21H30 in seara Craciunului, un angajat al Ambasadei Frantei la Alger, Yannick Beugnet este totusi executat, el fiind cea de a doua victima a acestui eveniment terorist fara precedent pana atunci. Aceasta interventie care a facut celebru GIGN in lumea intreaga, in 2010 este considerata de catre autoritati ca una dintre cele mai remarcabile reusite ale GIGN. In ciuda faptului ca in urma interventiei lor 13 pasageri si membri ai echipajului sunt raniti si noua membri ai GIGN lejer (printre care si capitanul Favier) si unul grav. In urma acestui eveniment, Air France a suspendat zborurile sale catre Algeria pana in 2003. Astazi zborul AF8969 nu mai exista, el fiind inlocuit cu cele AF3543 si AF7667; 15) In septembrie 1995, GIGN participa alaturi de EPIGN la prinderea lui Khaled Kelkal (islamist algerian, membru GIA, considerat ca principalul responsabil de atentatele comise in Franta in vara anului 1995) in padurea Vaugneray in apropiere de Malval (Lyon, Rhône), insa majoritatea fiind tranferati intr-o alta actiune „Azalée” in Comore, este EPIGN care localizeaza si il ucide pe Kelkal pe 29 septembrie (filmata de catre televiziunea locala Lyoneza). Si aceasta „executie” a dat nastere la o serie de polemici. Dupa parerea mea, care am urmarit de aproape acest eveniment, Khaled Kelkal, nu trebia ucis! Merita mentionat aici faptul ca, contrar politistilor (functionari al Ministerului de Interne), jandarmii (pe atunci functionari Al Ministerului Apararii) au fost autorizati sa faca uzaj de arma (cu foc) chiar daca nu erau intr-o situatie de „legitima aparare”, conform Decretului din 20 mai 1903!; 16) Participarea la „Operatiunea Azalée. Este vorba de eliberarea statului african, Uniunea Comore fosta Republica Federala Islamica Comore, situata in Oceanul Idian, colonie franceza pana la obtinerea independentei pe 6 iulie 1975, ocupand Arhipelagul Comorelor, ale caror insule apartin Colectivitatii TOM franceze Mayotte. Operatiunea a avut ca scop si arestarea mercenareului Bod Denard sub autoritatea COS in septembrie-octombrie 1995; 16) Intreventia pentru arestarea unui furibund la Valaurie (Drôme) pe 23 iunie 1997, cand un membru GIGN, Jean-Louis Prianon, este ucis ; 17) Interventia, in 2005, in colaborare, cu Comandoul marin „Hubert” (creat in decembrie 1947 purtand numele locotenentului Augustin Hubert ucis in batalia din 6 iunie 1944 la Riva Bella) pe vasul „Pascal Paoli„ (dupa numele omului politic si amiral corsican Pascal Paoli) de la SNCM (Societatea Nationale Maritima „Corse-Méditerranée”), deturnat e catre sindicalistii STC (Sindicatul Muncitorilor Corsicani, fondat pe 1 mai 1984); 18) Arestarea pe 19 ianuarie 2007 a unui furibund (furios turbat), inarmat, baricadat la el acasa in Gensac-sur-Garonne (Haute Garonne). In timpul asaltului, catre orele 22H00, individul deschide focul si raneste mortal pe Maréchal des logis-chef (sergent) Frédéric Mortier 35 ans (promovat major, cel mai mare grad in corpul subofiterilor militari, post-mortem). Este vorba de cel de-al doilea membru GIGN care moare in cadrul unei operatiuni armate ; 19) Pe 11 aprile 2008, participarea la Operatiunea « Thalathine ». Este vorba de interventia GIGN pentru eliberarea ostaticilor de pe vasul de croasiera de lux « Ponant » apartinand CMA-CGM (Compagnie Maritime d'Affrètement - Compagnie Générale Maritime), al treilea armator mondial de transport maritim in containere si primul francez, rezultata din fuziunea in 1996 dintre CMA (creat in 1978) si si CGM (creat in 1975, prin fuzionarea dintre CGT-Compagnie Générale Transatlantique fondat in 1851 si MM-Messageries Maritimes in 1855), cu sediul social-administrativ la Marsilia (a se vedea si articolul autorului : „Infernul indian, un secret de stat”; http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=17761:infernul-indian-un-secret-de-stat&catid=2:politica&Itemid=6). La acestea se adauga numeroase arestari ai unor teroristi (in special in tara Basca de nord din sudul Frantei al grupului IK-Iparretarrak-cei din nord, in limba basca), ai unor criminali periculosi, precum si o serie de interventii in mediul penitenciar contra rebeliunilor. Armamentul folosit de GIGN este foarte variat si de mare precizie, de ultima generatie. In general, in cazul unei misiuni „ordinare”, armamentul „de baza” se compune din pistoale (trei-patru), un MP-5 si pusti calibrul 12 (una-doua), pentru fiecare militar. Pistoalele cele mai utilizate, in functie de dificultatea misiunii, sunt: Manurhin MR-73 cu cartuse 357 Magnum de diverse lungimi al tevii (4, 5 ¼ inci, respectiv, 8 inci şi 10 inci, pentru o tragere de mare precizie); PA (Pistol Semi-automat) de talie „compacta” (in principiu Glock 19 de 9mm Para echipata cu o lampa Insight Technology M3 LED sau M6 cu laser integrat, SIG-Sauer P228, FN Five-seveN si PAMAS G1S, respectiv, G26, G27); S&W 686 GFS « Stainless » cu cartuse 357 magnum si lungimea tevii intre 4-10 inci; Sig-Sauer P228 (si P226) de 9 mm Para cu incarcatoare de 20 de cartuse; Beretta 92F ; FN Five-seveN Tactical IOM de 5,7 mm cu o lampa-sare Insight Technology M6 fixata pe sina Picatinny; GIAT PAMAS G1S de 9 mm Para (Parabellum) ; Beretta 92G ; SIG-Sauer Pro SP 2022 de 9 mm Para. In misiunile „clasice” sunt utilizate MR-73 cu teva de 4", Glock 19 si P228. Din contra, in misiunile „kaki” (in natura) sunt preferate Glocks 17 si P226. Printre pistoalele-mitraliera mentionam: HK MP5 in versiunea A5 (selector 3-Round Burst), SD3 si K-PDW (amundoua cu selectoare SEF) cu colimatoare Aimpoint CompM2 sau EOTech 550 AA, respectiv lunete Trijicon ACOG 3,5 x 35 sau inca tip « mini-luneta» montata lateral. Pe Modelele MP-5A5 si MP 5K PDW exista montaje SureFire ”cocking tube mount” pe extremitatea tubului cu gaz de admisie care permit fixarea laserilor L72 de culoare rosie si L75 infrarosie, precum si a lampilor Nitrolon P. Le MP-5SD6 ; FN P90 Tactical cu laser integrat si 50 de cartuse tip FN5,7 x 28mm care pot traversa si vesta anti-glont. Pustile de lupta cele mai utilizate in misiuni sunt : Remington 870 de calibru 12 Magnum cu colimator Aimpoint CompM2, Aimpoint 3000 ou EOTech 550 AA si o lampa cu laser ; Benelli M3T Super 90 de calibre 12 ; Franchi SPAS 12 Special Purpose Automatic Shotgun également de calibre 12. Pustile de asalt : HK G3 TGS de 7,62 mm echipate cu un selector de tragere tip numeric si cu MSG-90 si cu o aruncatoare de granada HK 79, respectiv un colimator Aimpoint 3000 sau 5000 cu un montaj SureFire « cocking tube mount » 490 sau 491 pentru o lampa si laser in varianta diurna ; SIG-550 si 551 SWAT cu luneta Hensoldt 6 x 42 BL, SIG-552 Commando cu un colimator Bushnell HOLOsight ; HK 33 EA2 echipata cu un HK tip A3, cu un selector 3-Round Burst avand patru pozitii si o luneta diurna Hensold 6 x 42 BL ; GIAT FAMAS F1 ; HK G36C, de calibru 5,56 OTAN. Arme de precizie : MR-73 de 8 si 10 inci, modele speciale echipate cu lunete Magnum Phantom marind de 1,5 x, produse de catre Bushnell, precum si optice 4x32 ; S&W ; Modele Accuracy cu lunete Schmidt & Bender Mk.II 3-12 × 50 si Mil-Dot : AW de 308 (7,62 mm OTAN) ; AWS de 308 cu o teava echipata cu un amortizor de zgomot ; AW SM de 338 Lapua Magnum (8,6 × 70 mm) pentru trageri intermediare cu munitie de 7,62mm -12,7mm ; Barrett M82, Barrett M95 si McMillan, cu modelele Hécate II standard si Hécate II polimer cu o luneta Scrome J10 10 × 40 Mil-Dot, pentru neutralizarea vehiculelor ne sau blindate usor. GIGN are in dotare cca 128 de astfel de arme, echipate si cu telescoape monoculare Leica Televid 77 mm (sau l'Apo-Televid 77 mm) cu mariri pana la 60 ×, un binoclu Leica Vector IV (sau infrarosii Thomson Sophie, noaptea). Echipele de tragatori de elita (compuse in general din doi militari, un observator si un tragator) dispun si de un telemetru laser Leica Rangemaster LRF 1200 dotata cu o optica de 7 × 21 mm avand o precizie de un metru (abatere) pana la o distanta de 1100 m, de o mini statie meteo Skywatch Geos 9 (anemometru cu palete-vânt, busola, higrometru, termometru, barometru, altimetru). Arme sub-letale utilizate de GIGN sunt : Pistoale cu impulsuri electrice Taser X26 in experimentare din 2003 (a se vedea si articolul autorului : « Pistoale Taser X26 cu camera video incorporate » : http://www.romanians.nl/modules.php?name=News&file=article&sid=816). Din 2006 GIGN dispune ca mijloace de deplasare de elicoptere armatei terestre si ale aerului pusa la dispozitia lui de catre 4e RHFS (al 4-lea Regiment de Elicoptere al Fortelor Speciale, instalata la Baza Aeriana 107 la Villacoublay (Yvelines, regiunea pariziana).

Un control de identitate cu sfrasit tragic!

Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Atasat de Presa, Paris, Revista « Politia Capitalei », « Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite)

O drama importanta s-a derulat in seara zilei de vineri in incinta Garii de Nord la Paris, un barbat necunoscut (al carui nume nu-l putem mentiona pentru pastrarea secretului de instructie !) fiind ucis de catre o patrula de politisti care asigara paza si securitatea metroului parizian !
Conform celor declarate autoritatilor de catre patrula de politie imiplicata in incident, era vorba de un « banal » control de identitate, dar individul era inarmat si clasat « periculos », tragand asupra lor cu un pistol cu alice.

PREAMBUL

In dimineata zilei de sambata Prefectura de Politie a metropolei pariziene anunta ca doua anchete paralele au fost deschise pentru stabilirea adevarului, iar parchetul insarcinat cu dosarul in cauza de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) intr-un comunicat de presa (numai jurnalistilor !) preciza ca foarte probabil este vorba de o « legitima aparare » !
Cei patru politisti implicati in incident au fost imediat « retinuti » in localurile IGS (Inspectia Generala a Serviciilor Politiei - « Police des Police »), in cadrul uneia dintre anchete, interne, pentru declaratii privind acest eveniment nefericit, dupa care insa, conform unui « indic », membru al SGP (Sindicatului General al Politiei) ei au fost pusi in libertate in dimineata zilei de sambata !
Din ceea ce am putut afla, Parchetul de pe langa TGI Paris, in cadrul celei de-a doua anchete, a insarcinant Brigada Criminala cu investigatiile privind: « tentativa de asasinat a unui functionar de politie » comisa de catre o persoana « neidentificata », avand in « dotare » un pistol cu alice.
Faptele s-au derulat in jurul orei 19h20 cand cei patru functionari al SRPT[2] (Serviciul Regional al Politiei de Transporturi) patrulau intr-o galerie comerciala a Garii de Nord.
In comunicatul sau de presa, Procurorul Republicii de la Paris anunta ca « politistii au procedat corect, in toata legalitatea, la identificarea unui individ care de mai mult timp era asezat pe treptele metrolui care conduc la peroanele 42 si 44 al RER [1] -ului B (Tren Regional Expres) care « prelungeste » Metroul catre aria metropolitana pariziana si care deserveste si Complexul Aeroportuar « Charles de Gaulle » (Aerogarile 1, 2 si 3)
Aceasta versiune este sustinuta si de catre Luc Poignant, Secretarul Departamental al Sindicatului General al Politiei - Force Ouvriere (SGP-FO), dupa ce au fost « adunate » o serie de marturii ai celor care se aflau la locul faptei.
Procurorul Republicii sustine ca cei patru politisti l-a rugat pe individ sa-i urmeze in localurile politiei de transporturi pentru efectuarea unui control « riguros » de identitate care sa se poate desfasura in plina securitate.
Omul ridicandu-se in picioare a dat de « inteles » patrulei ca are de gand sa o urmeze, insa la putin timp, pe drum, pe neasteptate, a scos din buzunarul vestei sale un pistolet si fara a spune ceva, l-a indreptat catre politistul care se afla cel mai aproape de el, vizandu-i toracele !
Somat sa lase arma in jos de catre ceilalti colegi ai lui, el a efectuat doua focuri de arma unul dupa altul in directia politistului fara sa-l nimereasca!
Dupa avertisment membrii patrulei au deschis focul ranindu-l pe necunoscut la picior si in zona abdomenului !
Ajutat de pompieri si transportat de catre SAMU (Serviciul Ambulatoriu Medical de Urgenta) la Spitalul « Bichat » (Paris, sectorul XVIII), « necunoscutul » moare la scurt timp dupa internarea sa la renimita unitatea sanitar-medicala.
In aceasta « versiune », sustine Procurorul Republicii, fara nicio indoiala este vorba de o « legitima aparare », procedura care a fost « obligata » sa fie adoptata de catre patrula de politie !

APROFUNDAREA DOSARULUI

Din investigatiile pe care le-am intreprins, incidentul a avut loc vineri, intre orele 19H20 -19H30 (17H20 - 17H30 GMT), la mezaninul garii in proximitatea intrarilor la RER B si D.
Procesele verbale de la locul incidentului « atesta » faptul ca nu exista « divergente semnificative» intre declaratiile celor care au asistat la eveniment si cele ce au declarat IGS-ului politistii patrulei de securitate !
Individul nu a « creat » niciun fel de dificultati organelor de control, urca « linistit » treptele scarii dirijandu-se inconjurat de catre cei din urma in directia magazinul « Foot Locker ».
Insa, la un moment dat si-a accelereat pasul introducandu-si mana dreapta in buzunarul stang al hainei sale, intorcandu-se catre politisti cu un pistol in mana amenintandu-i ca trage in ei, fara insa a scoate un cuvant.
Politistii au incercat « sa-l calmeze », rugandu-l sa lasa arma in jos, dar el a deschis focul in directia lor.
Fumul iesit din teava pistolului a fost vazut intr-adevar de mai multi martori aflati la locul incidentului.
A fost auzit si zgomotul provocat prin apasarea tragaciului, insa retinem faptul ca nimeni nu a vazut un proiectil (cartus) parasind teava pistolului.
Este rolul Politiei Stiintifice & Tehnice sa stabileasca cu exactitate « natura » armei pe care « necunoscutul » o avea in « dotare » asupra lui, precum si pericolul pe care aceasta reprezenta in realitate, insa se pare din informatiile noastre de ultima ora ca era vorba de un pistol cu gaz, cu toate ca vineri seara Prefectura de Politia afirma ca este vorba de un pistol cu alice!
Deci fara nicio indoiala, o contradictie importanta !
In sfarsit, exista martori prezenti nu departe de « scena» care afirmau ca politistul in directia caruia era indreptata arma nu a facut decat sa riposteze, incercand sa-l raneasca pe necunoscut la picior, ceea ce nu concorda riguros cu concluzia anchetei IGS !
Insa, in ceea ce priveste cele ce au urmat, exista divergente intre depozitiile martorilor !
Din procesele verbale pe care le-am studiat, reiese clar ca unii sustin ca politistul il ranise deja pe « necunoscut » la picior (la genunchi !) si era inutil sa se traga asupra lui a doua oara in zona abdominala.
Altii, din contra, sustin ca individul ar fi tras a doua oara, ca si cum n-ar fi fost ranit de catre primul cartus, deci reactia politistilor in « bloc » ar fi fost « normala ».
Conform rezultatului anchetei IGS-ului, in timpul incidentului au fost trase sase focuri de arma de catre functionarii SRPT, dintre care trei s-au indepartat de necunoscut in momentul in care el si-a scos arma, acesta din urma indreptand-o asupra celui de-al patrulea care ramase « incremenit » de frica ca va fi ucis.
Intr-un asemenea context, unul dintre cei trei politisti SRPT, o femeie in varsta de 45 de ani, brigadier-major, este cea care a tras primul foc de arama in directia individului inarmat, ranindu-l pe suspect « probabil » la picior, care continua sa faca uz de arma.
Simultan, au ripostat si ceilati colegi ai ei, nimerindu-l « neintentionat » in zona toracelui.
Insa, daca individul a tras a doua oara sau nu, nu a putut fi stabilit cu « exactitate » de catre anchetatori.
Nici de catre cei de la Brigada Criminala si nici de catre cei de la IGS !

COMENTARIUL AUTORULUI
Investigatiile intreprinse ne-au permis sa aflam ca individul « necunoscut », era un algerian de origine, de 40 de ani, rezident cu acte legale in Franta si nu era cunoscut serviciilor franceze de politie, fiind fara antecedente penale.
El locuia cu parintii la Epinay-sur-Seine (Seine-Saint-Denis, Aria metropolitana pariziana, coroana mica) si suferea de tulburari psihice.

In 2005 a fost de mai multe ori internat intr-un spital psihiatric in Algeria, in special in urma unei tentative de sinucidere, iar ulterior in Franta, la « Maison de Santé » (Casa de Sanatate) din Epinay la sfarsitul anului 2005, pentru « refuzul de a se alimenta », fara a fi declarat o « greva a foamei » cu un anumit scop!
La inceputul anului curent a fost internat din nou la « Maison de Santé de l'hôpital Lafontaine » (Casa de Sanatate a Spitalului « Lafontaine ») la Saint-Denis (Aria metroplitana pariziana, coroana mica), pentru o noua tentativa de sinucidere prin absorbtia unor medicamente tranchilizante si consum excesiv de alcool.
Important este dupa parerea noastra ca tatal lui semnalase acest lucru de mai multe ori autoritatilor franceze, solicitand ingrijirea lui medicala in Franta, dar cei responsabili, din pacate, nu au « reactionat » in timp util si cu destula eficacitate !
Din surse apropiate anchetei am aflat ca pistolul utilizat de catre acesta parea « la prima vedere », unul de calibru 7.65 care « ulterior » a fost « identificat » ca unul cu elice.
Necunoscutul a fost « intalnit » des prin metrou de catre politistii SRTP, fara a fi considerat un SDF (« Sans Domicile fixe » - Fara Domiciliu Stabil), motiv pentru care parea un individ « dubios » si « suspect ».
Programul « Vigipirate » instaurat in vederea prevenirii atentatelor teroriste in reteau trenului urban parizian (Metro-RER-T), cel mai complex si mai vast din lume (a se vedea si articolul « Incident si panica in metroul parizian ») necesita un asemenera control de identitate, conform celor afimate de catre Nicolas Sarkozy, Presedintele Frantei.
Anchetatorii de la IGS, respectiv cei de la Brigada Criminala cauta sa « descopere » mobilul « necunoscutului » pentru a recurge la un asemenea act necugetat.
Pentru ca amenintarea fortelor de ordine cu arma de foc atrage dupa sine riposta acestora sub forma de « legitima aparare » si in general sansele de supravietuire pentru suspect sunt minime ! (a se vedea si articolul « Legitima aparare sau executie ?)
Cercetarile noastre efectuate in legatura cu aceasta drama, ne permit insa sa admitem ca algerianul nu avea un mobil anume pentru gestul sau.
Este foarte probabil ca tulburarile lui psihice se datoreaza esecului sau in viata, intr-o tara in care el si-a pus mari sperante, care « l-a dezamagit », in care el nu a reusit sa se integreze si se simtea marginalizat, la « periferia societatii ».
Cu atat mai mult cu cat din investigatiile pe care le-am efectuat, omul ar fi avut o copilarie absolut « normala » sau mai exact nu a fost un « copil problema » !
Merita sa semnalam si faptul ca in ciuda incidentului produs, RER-ul nu a considerat necesar sa-si suspende nici macar pentru un moment serviciile sale pe liniile B si D, care transporta zilnic cateva milioane de pasageri si, nu s-au produs niciun fel de dereglari in ceea ce priveste mersul trenurilor.

In incheiere amintim ca un asemenea incident a avut loc exact cu patru luni in urma, pe 27 martie, tot in Gara de Nord, cand cu ocazia tot a unui control de identitate a unui individ de origine « necunoscuta » fara legitimatie de calatorie, peste o suta de tineri aflati in incinta garii au provocat un scandal de mari proportii, degradand o serie de obiective (bancomate, vitrine de magazine, biletarii automate Metro-RER sau Tranilien-SNCF, automate de bauturi racoritoare si buticuri de presa, etc) plasate in incinta garii !
Treisprezece dintre ei au fost arestati si deferiti justitiei !
In timpul vandalismului, necunoscutul supus controlului de identitate a disparut fara urma !








____________________________________
[1] Metroul parizian (« Metropolitan ») este unul dintre cele mai vechi din lume datand de peste un secol, mai exact din 1900, fiind unul dintre cele vaste si « dense » in statii (298 de statii « intramuros », Metropolitan si 256 de statii « extramuros », RER) capabila sa « gazduiasca » in cazul unui atac nuclear populatia metropolitana.
El numara 16 linii « intramuros » (dintre care 4 cu duble ramificatii) corespunzand in total la 20 de linii metropolitane, totalizand 213 km si 5 linii regionale expres, « extensii metropolitane » (A, B, C, D, E cu patru, cinci, sase sau chiar sapte ramificatii) « extramuros » care acopera o suprafata de 12 mii de km patrati, pentru o populatie urbana de cca 13 milioane de « domiciliati fiscali », ele fiind « prelungite » prin linii SNCF (Transilien) si in intregul bazin parizian (cu o populatie cca 20 de milioane de locuitori), transportand in medie zilnic peste 5-6 milioane de pasageri pe liniile « intramuros (M-Metropolitan) » (1,7 miliarde in 2009), ocupand locul patru in lume dupa Moscova (2,5 miliarde), Tokyo (1,9 miliarde) si Mexico (1,8 miliarde).
Insa, reteaua TUB (trenului urban parizian) « intra (Paris) si extra-muros (Coroana mica + Coroana mare pariziana) » sau STIF (Metro-RER-T-Transilien) este mult mai vasta, ocupand de departe primul loc in lume atat ca numar de pasageri transportati (peste 3 miliarde in 2009) cat si ca lungime a liniilor sale, 800 de km (Londra 421 km), respectiv ca numar de statii pe care le are 754 (Metroul din New York, 468 de statii), fara Transilianul, respecrtiv T1-T4, Tvm si cele doua VAL (OrlyVal si CDGVAL care deservesc zonele aeroportuare) !
Metroul parizian este un mijloc de transport considerat foare securizat si sigur, printre cele mai sigure din lume, el fiind « organizat » ca un « muzeu » in care circula pe mai multe niveluri la fiecare minut si jumatate toate tipurile de vagoane pe care RATP-ul a achizitonat de-a lungul timpului, de la modelele cele mai vechi (evident, refacute noi) pana la cele mai noi, ultramoderne (complet automatizate).

[2]SRPT este un serviciu specializat al Prefecturii de Politie Paris (PP) insarcinat cu securitatea in transportul in comun in regiunea pariziana (Ile de France), depinzand direct de DSPAP (Directia Securitatii de Proximitate al Aglomeratiei Pariziene), aflata sub autoritatea Prfectului de Politie al PP.
El actioneaza permanent in partenariat cu GPSR (Grupul de Protectie si de Securitate al Retelei de Transport RATP), precum si cu SUGE (Supravecherea Generala) al Politiei Interne al SNCF, fiind compus din :
BRF (Brigada Retelei feroviare) compusa din : SSRP (Serviciul de Securizare al Retele Pariziene), responsabil cu securizarea Metroului parizian (intramuros) ; SSRB (Serviciul se Securizare al Retelei Periferice), extramuros, responsabil cu securizarea trenurilor RER (Reteau Expres Regionala) si Transilian (SNCF in regiunea pariziana) ; SSNR (Serviciul de Securizare Nocturna a Retelei) ;
DPGP (Departamentul Politiei Garilor Pariziene) compus din: UPG (Unitatea Politiei Garilor) in Garile: Austerlitz, Lyon, Montparnasse, de Est, Saint-Lazaire, de Nord, Châtelet-les-Halles si Saint-Denis (93, regiune pariziana, coroana mica) ;
DIJ (Departamentul de Investigatii Judiciare) format din : UTJ (Unitatea de Tratament Judiciar) in Garile de Nord, Châtelet-les-Halles si Lyon. UTJ al Garii de Nord are in subordine si GRE (Grupul de Cautare si Ancheta) ; URI (Unitatea de Cautare si Investigatii) ; BAC (Brigada da Anti-Criminalitate), care patruleaza in incinta Metroului in tinuta civila ;
SRTP are in compozitie : trei birgade « de zi » in tinuta SSRP (J1, J2, J3) ; trei brigade « de zi » in tinuta SSRB (J1, J2, J3) ; trei brigade « de noapte » in tinuta SSNR (N1, N2, N3) ; o brigada BAC ; o unitate UAR (Unitate suplimentara de supraveghere a retelei de transport) ; polurui judiciare implantate in gari pariziene (UTJ) si o unitate URI.
Printre misiunile SRPT, cu competentain cele 8 departamente ale regiunii pariziene (Paris-75, Coroana mica : 92, 93, 94 si Coroana mare : 91, 95, 77, 78) mentionam : Lupta anti-criminalitate in cadrul retele pariziene de transport, securizarea retelei RER, precum si ale garilor pariziene « extramuros » (aria metropolitana parziana), controlul identitatii de-a lungul retelei de transport, asistenta acordata agentilor RATP si SNCF (Transilien) in cazul agresiunilor din partea calatorilor.
Cu un efectiv de 80 -100 de politisti (« gardieni ai pacii » si « adjuncti de securitate ») pentru fiecare brigada, SRPT are in dotare ca material de lupta : Pistoale Tasser (cu electrozi, a se vedea si articolul autorului : « Pistoale Tasser X26 cu camera video incorporate »), lacrimogene de 300ml cu gel sau gaz CS, BDS, Flash Ball si lansatoare 40, respectiv echipamente radio cu banda de frecventa intre 410,00 - 414,50 MHz (cu doua canale simplex si sase duplex.

Studiul comportamentului uman cu ajutorul structurilor matematice!

Thomas CSINTA, Director de Programe de Cercetare MASS
(Matematici Aplicate in Stiinte Sociale), Jurnalist de Investigatii Criminale
Atasat de Presa, Paris (Politia Capitalei, Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului – Natiunile Unite)

Aparut in Revista “Politia Capitalei” nr. 249
si “The Dectective’s world Investigation”, anul V, Nr.16


Cercetarile teoretice pe care le-am efectuat in ultimul timp, in materie de psihologie sociala si sociologie matematica relativ la interactiunea grupurilor si mecanismelor sociale, la studiul comportamentelor de grup si evolutia lor temporala, utilizind structuri matematice complexe, au condus la definirea unor concepte si componente sociale fundamentale noi materializate printr-o reprezentare unitara matriciala (prin spectrul valorilor proprii) al individului uman, definita printr-un “cod”, numit codul sau socio-genetic.
Structurile sociale abstracte si studiul lor prin metode si modele (statistico- matematice), au aparut cu multi ani in urma, in literatura romaneasca de specialitate, deja in “Mecanica Sociala” a lui S. Haret, apoi, in lucrarile lui Gh. Zappan, ele fiind ulterior preluate sub diverse fome, in special sub forma testelor socio-psihometrice, (dezvoltate prin lucrarile lui G. Meuris si L. Daveux) si de catre Scoala de psihologie romaneasca a lui C. Zahirnic.

PREAMBUL

Utilizând rezultatele lui Spiru Haret (Mecanica Socială), Gheorghe Zapan (Cunoaşterea şi Aprecierea Obiectivă a personalităţii), Gaston Richard (Metoda sociologică utlizată în România), Boudon Raymond, (Analiza Matematică a actelor sociale), putem dezvolta o teorie matematica (unitara) care sa conduca la introducerea unui concept nou numit Codul Socio-Genetic (CSG) cu ajutorul caruia putem caracteriza individul uman din punct de vedere psiho-social şi comportamental.
Mai mult, teoria cuantificării Codului Bio-Genetic (CBG), precum şi legile de complementaritate între Codurile Bio si Socio Genetice în cadrul Codului Genetic (CG), permit o evaluare riguroasa si fiabila a cunoasterii personalitatii a unui individ uman.
Matricea de corelaţie este cea care descrie riguros mecanismele de interacţiune în cadrul grupurilor sociale, stabilind legile generale de transfer, precum şi cele de absorbţie, respectiv cele de anihilare în cazul proceselor şi fenomenelor sociale ireversibile.
Teoria noastra a fost confirmata printr-o serie de baterii de teste efectuate in medii comportamental deviante (penitenciare, centre de detentie - retentie, QHS -cartiere de inalta securitate), in special in domeniul marii criminalitati!
Succesele Analizei, factoriale sau multifactoriale, a centroidei in factorii comuni (J. C. Garnett, L. L. Thurstone, E. Kaiser, L. Guttman, L. R. Tucker, J. W. Frick, J. P. Guilford, P. R. Christesen, P. R. Manfield) care apar pentru prima data in lucrarile matematicianului Arthur Kayley (aplicat si adaptat la studiul structurilor psihologice de Spearman, Thomson, Witman, Kelly, Hotteling, Fischer, Benks, Burt, Vernon, Medland) este un prim mare pas inainte, in studiul, in reprezentarea si in intelegera profunda ale structurilor fundamentale psiho-sociologice legate de comportamentul si interactiunea grupurilor sociale si el este o dovada certa a necesitatii aplicarii structurilor matematice in studiul fenomenelor sociale si psiho-sociale complexe, care permit introducerea unei « ordini » in cadrul descrierii abstracte al individului.

Cercetarile aprofundate de ultima ora, asupra comportamentului uman in general si asupra comportamentului deviant in particular, in cadrul proiectelor ce cercetare MASS (Matematici Aplicate in Stiintele Sociale) de care ma ocup deschid o noua faza in studiul matematic al fenomenelor sociale, impuse pe de o parte de fenomenele de mondializare si interactiune polivalenta ale grupurilor sociale cu parametrii sociali foarte diversi, iar pe de alta parte de cresterea ratei delincventei, in toate domeniile de activitate, generate insasi de, evolutia si structurile reformatoare ale societatii.
In acest scop, pentru o mai buna “localizare” si caracterizare a individului in Spatiul Socio-Matematic (un spatiu matematic multidimensional, avind ca componente caracteristicile fundamentale ale individului sau a unui grup social, numit si spatiul sau referentialul de caractere atasat individului sau grupului, in particular si sistemului social in general) putem introduce sau defini (construi!) un parametru care sa contina toate informatiile importante specifice (sociale, psiho - sociale, psiho-somatice, intelectuale, etc) individului, numind prin analogie cu codul bio-genetic, cod socio-genetic!
Acest parametru permite o evaluare rapida si corecta a unui individ, intr-un mod net mai obiectiv, decit testele clasice utilizate, pina in prezent, in acest scop!
In plus, cunoscind codul socio-genetic al unui individ sau al unui grup social, utilizind legile de complementaritate si de simetrie, ale elementelor matematice care descriu acest cod, se pot obtine informatii si despre indivizii care care afla in diverse tipuri de relatii sau interactiuni sociale cu individul sau grupul in cauza, avind in vedere ca aceste coduri pot fi clasificate in structuri fine si hiperfine, in grupe si ”perioade” similar sistemului periodic al elementelor chimice.
El ne poate permite si o evaluare calitativa a “sensului” de evolutie a unui individ pe plan social sau infractional.

Este adevarat, ca in general acest cod, fata de cel bio-genetic (ADN) nu este static ”absolut”, avind in vedere ca societatea ca si mecanismele de interactiune sociala evolueaza dupa niste criterii si legi precise, descrise de ecuatii de evolutie, ale caror solutii exacte, pe un interval lung de timp sint greu de determinat.
In schimb, numerosele cercetari efectuate in medii sociale de o mare diversitate si complexitate arata ca acest cod specific individului are o mare stabilitate, pe o perioada de timp relativ importanta si ca in general el fluctueaza in jurul unei valori fixe (stabile) similar fluctuatiilor unui corp material in jurul pozitiei sale de echilibru, la interventia unor forte exterioare care perturbeaza aceasta stare.
Aceasta observatie, ne permite sa obtinem solutiile ecuatiilor de evolutie, prin procedeele de interpolare ale functiilor (Lagrange, Newton, etc.) la diverse momente de timp, cind acest cod prezinta sau a prezentat o stabilitate.
In sfarsit, cunoscind “functia” de evolutie sociala a individului (sau a grupului social), in care trebuie tinut cont si de efectele interactionale, descrise de matricea de corelatie (prin functiile si valorile proprii asociate, respectiv spectrul valorilor proprii), ea poate fi scrisa sub forma unui cod, in functie de coeficientii ei care contin informatiile sociale necesare.
Invarianta acestui cod la o transormare de reper, la un interval spatio-temporal si unicitatea lui, permite o clasificare a indivizilor unui grup (mediu social) in functie de elementele preferentiale, (centrale sau periferice) componente ale codului.
In felul acesta grupul poate fi divizat in “clase”, clasele in “celule”, iar celule in “segmente”.
Atit clasele cit si celulele, precum si segmentele prezinta elemente centrale comune deductibile prin recurenta unele din altele, pe baza legilor de complementaritate si din elementele matricei de corelatie.
Aceasta proprietate are aplicatii deosebite pe plan infractional, pentru intelegerea efectelor si cauzelor infractiunilor, in scopul limitarii lor sau prevenirii lor, in evaluarea “puterii” infractionale a individului (sau ale grupurilor sociale) sau mai exact in “delimitarea” infractorului ”ocazinal” de cel “profesionist” si de cel “consacrat”.
O consecinta directa, ar fi cea legata de pedepsele private de libertate care decurg direct din aceasta apreciere.

APROFUNDAREA DOSARULUI

Cercetari aprofundate, recente (in care autorul este implicat direct), in materie de psihologie sociala si sociologie matematica relativ la studiul si evolutia personalitatii arata ca Individul Uman (IU), pe langa codul sau Bio-Genetic (CBG), care il descrie din punct de vedere biologic, poseda de la nastere si un cod Socio-Genetic (CSG), care il caracterizeaza din punct de vedere social si poate furniza informatii precise asupra trasaturile sale psihologice, sociale, psiho-somatice, intelectuale, etc.
Spre deosebire de CBG, care este invariabil pe parcursul vietii, CSG se "modifica" in general conform unei ecuatii diferentiale de evolutie ale caror solutii generale "respecta" legi statistice care pot fi stabilite folosind structuri socio-matematice mai mult sau mai putin complexe, in functie de precizia de interes.
Important este insa faptul ca cele doua coduri, structural complet diferite, sint corelate intre ele si formeaza un “cuplu” de variabile, definit prin Codul Genetic Personal (CGP) ale carui componente sint si care permite “localizarea” individului, in cadrul grupurilor sociale in particular si in cadrul societatii in general, intr-un spatiu numit "socio-matematic".
De regula, in CGP, unui CBG corespunde un singur CSG si invers.
In cazul dedublarii de personalitate insa, acelas individ uman “biologic” va avea doua “personalitati” diferite, ceea ce revine la corespondenta a doua CSG la un singur CBG.
Mai mult, indivizii diferitelor grupuri sociale, poseda CGP diferite, ceea ce ne permite in cazul particular sa obtinem cu ajutorul legilor de complementaritate, informatii asupra mediilor sociale cu grad ridicat de infractionalitate si asupra membrilor sai.

Cercetarile pe care le-am efecuat pe un mare numar de baterii de teste pun in evidenta o posibila “clasificare” si “tabelare” al comportamentului deviant (in special infractional) in functie de CSG, ceea ce ar permite o”ierarhizare” al delincventului in principalele sale categorii: « ocazional », “consacrat” si “profesionist”!
Teoretic, o aplicatie imediata a modelului standard (MS) al CSG ar fi “traducerea” inculpatului in fata justitiei cu mai multa “precizie” si s-ar putea evita in felul acesta “incalcarea” unor demersuri “neconventionale” precum si evitarea numeroaselor erori judiciare, care in momentul de fata sint inevitabile.
O alta aplicatie ar consta in obtinerea de “informatii”, din CSG ale indivizilor
testati, despre membrii grupurilor, “absenti”, utilizind legile sale de complementaritate (Csinta Thomas si Luc Giraudet), avind in vedere cuantificarea CGS (neputind lua decit anumite ”valori” bine definite, multiple ale unei “valori de baza”, numita “standard”!).

Practic, CSG al unui IU poate fi determinat, pe baza unui TEST SOCIO-MATEMATIC (elaborat pe baza unor legi statistice ale unor observatii psiho-sociologice parametrizate, cuantificate, matematic) care este prelucrat cu ajutorul calculatorului electronic, utilizind un program special conceput pentru prelucrarea informatiilor de genul celor mai sus mentionate.
In functie de acest cod, individul este “perfect localizat” in functie de parametrii sai sociali in spatiul socio-matematic atasat lui si utilizarea DETECTORULUI DE MINCIUNI, (fiabilitatea caruia lasa mult de dorit !), nu mai este necesara!
Remarcam aici ca privarea de libertate este rareori benefica individului.
In general “elementul” antisocial (si in special, cel in cazul caruia s-a luat o decizie gresita!) se inraieste, se demoralizeaza, se dezumanizeaza si poate suferi puternice traumatisme psihice sau fizice.
Ori, scopul detentiei ar trebui sa fie ”educativ”, de reinsertiune in societate a individului, ceea ce este contradictoriu cu cele prezentate anterior.
Iata de ce, cum viata noastra nu ne este "oferita" decit intr-un singur exemplar si daca “taiem” din ea o “bucata” ea nu se va mai “reface” niciodata, privarea de libertate sub toate formele, cu toate “elementele“ sale “aditionale” nu poate fi o solutie demna omului.
Aplicatiile codului socio-genetic, permit printre altele, evitarea unor grave erori judiciare si ne pun in “garda” in fata unor decizii “destructive” ale omulmui, pentru a « bloca » procesul de producere de “deseuri” umane.
O pedeapsa privata de libertate, in general, este o pedeapsa ”pierduta”, ratata, fara nici un sens, in adevaratul sens al cuvantului !

COMENTARIUL AUTORULUI

Studiile aprofundate ale Codului Genetic (CG), conduc la un rezultat surprinzator care poate fi aplicat la intelegerea tuturor proceselor si mecanismelor sociale generate de indivizi izolati sau grupuri sociale de diverse dimensiuni si diversi parametrii sociali.
Modelul Standard (MS,“fenomenologic”) consta in ideea ca, Codul nostru genetic prezinta doua componente fundamentale: codul bio-genetic, “stabil” si “invariant” in cursul vietii, care “detine” toate informatiile de natura biologica a individului si care este capabil sa ne furnizeze, in “principiu”, orice detaliu legat de “evolutia” individului pe plan biologic, respectiv codul socio-genetic, care detine toate informatiile de natura “sociala” ale individului (trasaturi psiho-sociologice, psiho-somatice, intelectuale, personalitate, etc), “instabil” si “variabil” (riguros!) in cursul vietii, care urmeaza o ecuatie diferentiala de ordinul II, “temporala”, de evolutie , cu conditii la limita si un sistem de conditii cu legaturi, ai parametrilor componenti, caracteristic intercatiunilor si mecanismelor de schimb, sociale.
Un studiu experimental pe un mare numar de baterii de teste, scoate insa in evidenta ca acest cod in “principiu” poseda totusi o “stabilitate” si ”invarianta”, pe un termen suficient de lung, ceea ce permite aproximatia “instabilitatii” printr-o ”stabilitate” cu fluctuatii, de diverse amplitudini (in functie de aproximatia de interes!) in jurul “stabilitatii”, considerat “pozitia”de echilibru, mod in care calculul matematic este “relativ” mult simplificat si exprimarrea codului socio-genetic va prezenta o forma redusa si usor de “manipulat” ceea ce conduce si la o buna aproximatie in majoritatea cazurilor.
O alta descoperire interesanta consta si in faptul ca cele doua coduri nu sint independente!
Cu alte cuvinte, exista o stransa legatura intre cele doua componente principale ale codului genetic, care poate fi exprimata matematic prin relatii de recurenta intre spectrele valorilor (coeficientilor) proprii ale celor doua coduri (ale matricelor lor asociate) in spatiul socio-matematic atasat.
Aceasta legatura, precum si aspectul “discret” (cuantificat) ne permite clasificarea codurilor genetice in “tabele”, in grupe, clase, segmente si in concluzie, ar “permite” sa asociem un anumit cod unui anumit individ, in cazul obisnuit (valori proprii “nedegenerate” ale spectrului) sau mai multe coduri, intre care exista tot o relatie de ”reciprocitate”(cu o anumita probabilitate) in cazul unei “degenerari” (in cazul dedublaraii de personalitate!).

In sfarsit, « elementul social » reprezentat intr-un spatiu « socio-matematic » (al caracterelor individului sau grupului), prin codul sau genetic este si un mod de a permite o “vizualizare” de ansamblu al lui in raport cu alte repere, componentele spatiului (subspatii) si permite cunoasterea “evolutiei” lui in aceste repere asociate, utilizand legile de transformari relativiste ale subreperului de “plecare” fata de cel de “sosire”!
Notiunile matematice utilizate in descrierea codului genetic al individului pot fi “extinse” si la grupuri sociale de dimensiuni ”variabile”, constituind o “baza” generatoare a fenomenelor sociale.
Evident, aparatul matematc “atasat” unui grup social este mai “vast” si “consistent”, avind in vedere “interactiiunile” sociale de diverse tipuri intre membrii grupului, precum componentele mecanismelor de schimb intre grup si ”exteriorul”!
Totusi, modelizarea matematica a fenomenului este posibila si nu ridica probleme deosebite, majore.
Dificultatatile apar mai mult in “transpunerea” Modelului matematic (MS) in Testul Socio-Genetic, care poate fi facuta cu mai “mare” sau “mica” fidelitate.
In functie de “abaterea” de la MS si precizia va fi mai putin exacta sau mai buna, deci conforma cu realitatea!
Insa, in functie de necesitate, pot fi concepute teste care sa posede o mai “slaba” sau mai “tare” convergenta catre modelul teoretic (MS), procedee matematice permitand (daca modelul este ales convenabil!) chiar o accelerare a convergentei testelor catre modelul de baza teoretic, standard (MS).
Ultima etapa si faza finala pentru obtinerea codului, este programul informatic, care permite “prelucrarea” bateriilor de teste si ale observatiilor care le caracterizeaza, cu o mare viteza si precizie.
Marea lor diversitate si precizia lor, pot fi si ele reprezentative in ”abaterea” de la modelul teoretic (MS).
In concluzie, constatam ca un asemenea MS are cel putin teoretic, ”puteri” nelimitate!
Deci aplicatiile lui, “practic”, pot fi nebanuite sau mai exact “necontrolabile”!
Iar ideea ca acest Cod este cuantificat ne sugereaza reducerea numarului de grupe si clase sau segmente in care pot fi clasificati indivizii societatii, ceea ce simplifica in mod sensibil identificarile necesare in cazul infractiunilor sau in cazul identificarii “valorilor” infractionale care pot fi comise de membri izolati sau ai unor grupuri sociale.
Acest Cod ne permite in egala masura si o “apreciere” mai corecta (exacta) a personalitatii individului care este cercetat in cazul unei infractiuni comise, precum si sensul ei de “evolutie” catre alte repere sociale ca de altfel si “viteza” (probabila!) a acestei evolutii!
In majoritatea fenomenelor sociale, elementul “generator” este grupul social in general sau individul in cazul particular.
In acest caz exprimarea relatiilor interpersonale in functie de parametrii sociali de decizie (principali, fundamentali, etc.) este o conditie necesara, iar o “corelare” individ-grup, grup-mediu exterior, obligatoriu, pentru obtinerea unui rezultat corect cu o mare probabilitate.
Acest rezultat poate fi “imbunatatit”, tinind cont de precizia matematica a MS conceput, precum si de legile care vor decurge din el.
In general, in “practica” insa, se utilizeaza MSO (modele standard optimale) in loc de MS (teoretice) care au cele mai mari sanse probabilistice de “realizare”, avind in vederea complexitatea aparartului matematic utilizat si precizia rezultatelor necesare. (adica, un MS cu cel mai “ridicat” grad de precizie matematica, care poate fi ”exploatat” prin teste de cod genetic, in modul cel mai”accesibil”, fara mari dificultati, relativ simlu!)
In incheiere, mentionam ca teoria CSG este o teorie stiintifica recenta, in evolutie (in care autorul articolului de fata este direct implicat) si este in plina “testare” in diferite medii comportamentale, in cele deviante, in general si in cele delincvente, in particular.
In concluzie, modificari “ de fond” si chiar “de proportii ”pot aparea in viitor in functie de rezultatele furnizate de observatia directa si confruntarile lor cu MS al teoriei.

NOTA

Printre primii romani de mare valoare intelectuala, care au inceput punerea bazelor sociologiei si psihologiei matematice, putem mentiona pe Spiru Haret (Mecanica Sociala) si Gheorghe Zapan (Cunoasterea si Aprecierea Obiectiva a Personalitatii).
Autorul articolului a avut interminabile discutii pe aceasta tema, inca din anii studentiei cu regretatul Acad. Prof. Paul Poopescu-Neveanu si Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan (pa atunci asistentul D-lui Popescu – Neveanu), astazi, Prodecan al facultatii de Pedagogie si Stiintele Educatiei a Universitatii Bucuresti.

"Si caii se impusca"!

Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatii Criminale (Atasat de Presa, Paris; Politia Capitalei, Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului - Natiunile Unite)

Corespondenta din Annecy (Haute Savoie, Alpii francezi)

Celebrul International de rugby Marc Cécillon, unul dintre cei mai reputati jucatori francezi a fost condamnat vineri la 20 ani de recluziune criminala de catre Curtea cu Jurati (Juriul Popular ales la intamplare de pe listele electorale) la Tribunalului de Inalta Instanta din capitala Alpilor francezi, Grenoble (Isère), pentru asasinarea sotiei sale cu doi ani in urma !

Din declaratiile Avocatului General al Acuzarii (AGA), Françoise Pavan-Dubois, reiese clar ca desi solicitarea recluziunii criminale la perpetuitate (inchisoarea pe viata !) a Completului de Judecata (Juriul Popular Isère) ar fi fost posibila avand in vedere « elementele » favorabile premeditarii crmei (asasinatului), Ministerul Public s-a « multumit » numai cu 15 ani de inchisoare, fara perioada de siguranta, (termen inainte de care detinutul nu poate fi eliberat conditionat !), ceea ce « practic » inseamna o posibila eliberare conditionata dupa ceva mai mult de sapte ani (mai exact, dupa jumatatea pedepsei executate in penitenciar !), din care se vor deduce « automat » timpul petrecut in inchisoare cu statut de « prevenit » (arestare preventiva pana la data procesului), doua luni anual in cazul in care detinutul isi desfasoara o activitate lucrativa sau sportiva in interesul comunitatii, respectiv, gratiile prezidentiale !
In plus, in cazul in care detinutul « studiaza » obtinand diplome abilitate de catre Ministerul Educatiei si Invatamantului (indiferent de nivel), el mai primeste si o reducere de pedeapsa de 3 luni pe an ! (a se vedea si articolul aparut anterior « Cel mai vechi detinut din Europa» - Dosarul Lucien Léger)
Pledoaria D-nei Pavan-Dubois a fost fara « falie », incercand sa puna in evidenta premeditarea, « asigurand » juriul ca Marc Cécillon nu a ezitat sa vina cu o arma incarcata, pe care o stia periculoasa la serata Saint-Vavin (Isère) pe 7 august 2004, pentru a-si ucide sotia, Chantal Cécillon, datorita unei infidelitati conjugale!
Cu atat mai mult cu cat, infidelitatea lui era bine cunoscuta in anturajul sau !
In ciuda « eforturilor » depuse de AGA de a-l umili pe Cécillon, incercand sa faca aluzie la profesia lui de baza de « artizan de ciocolata », astazi in varsta de 47 de ani, selectionat de 46 de ori in Echipa Frantei, celebrul international rugbyman, in timpul procesului, s-a considerat un star, o adevarata vedeta care nu s-a lasat intimidat! Sub nici o forma, in nici un caz !
Selectionat intre 1992-1993 de cinci ori capitan al echipei nationale, el s-a retras din rugby in 2003 de la clubul Bourgoin-Jallieu.
Regretand profund actul criminal comis, a cerut scuze fiicelor sale Angélique si Céline, (care s-au constituit in parte civila cu bunicii din partea mamei !) si a acceptat consecintele faptei sale, fara regrete, fara resemnare, ci cu seninatate si umilinta!
Din contra, avocatul lui, Richard Zelmati, in pledoaria sa chiar sustinea ca pedeapsa acordata lui Cécillon este mult prea severa, incercand sa dea cateva exemple celebre, recente de crime pasionale de acelasi tip cum ar fi cazul boxerului argentinian Carlos Monzon, condamnat la 11 ani de inchisoare pentru vatamarea corporala grava si aruncarea pe fereastra a sotiei sale, respectiv cazul cantaretului Bertrand Cantat, condamnat la opt ani de inchisoare pentru uciderea lui Marie Trintignant, fata celebrului actor francez Jean-Louis Trintignant !

COMENTARIUL AUTORULUI

Atat in timpul instructiei cat si in timpul procesului, Marc Cécillon, a negat caracterul de premeditare al actului sau !
In fata Completului de Judecata (Juriul Popular), inainte de pronuntarea sentintei, el a insistat cu detalii asupra geloziei sale maladive, pe care n-o mai putea controla!
Si asta in ciuda unor tratamente psihice (psihoterapie) pe care le facuse in acest scop, in trecut!
Expertii au confirmat si ei « versiunea » inculpatului !
El a evocat in egala masura dragostea lui pentru sotia sa, precum si recunostinta sa pentru modul cum Chantal l-a sustinut de-a lungul timpului in cariera sa de international rugbyman !
Adresandu-se juriului a declarat (dupa parerea mea cu o oarecare timidate dar si cu umilinta !): « Eu voi accepta cu demnitate pedeapsa care mi se cuvine. Sper ca veti face alegerea cea buna. Niciodata nu am premeditat asasinarea sotiei mele »!
Ancheta pe care am intreprins-o in legatura cu acest dosar criminal ne-a permis sa « cunoastem» si o alta «fata» a lui Marc Cécillon, confirmata de-altfel si de catre personalitati in domeniul rugbyului si al sportului in general, precum si de catre fosti colegi de ai lui, in special din Annecy (Haute Savoie, frontiera franco-elvetiana, la 30 de km. de Geneva), aflat pe malul lacului cu acelasi nume, la poalele Alpilor francezi (varful Mont Blanc), unde in 1997 a avut loc o alta drama pasionala de mare rasunet !
Dupa retragerea sa in 2003 din viata sportiva de la clubul Bourgoin-Jallieu, internationalul francez devine un alcoolic, lipseste tot timpul de acasa, frecventeaza cluburi de noapte !
Se simte « uitat », « abandonat » si inutil societatii !
Este foarte probabil ca neintelegerile si violenta in cuplul Cécillon, dupa acest « eveniment » incep sa se multiplice, atingand « apogeul » in seara zilei de 7 august 2004 cand el comite crima in stare de ebrietate avansata, in fata a peste cincizeci de martori!
In plus, am aflat ca revolverul cu care si-a ucis sotia, el l-a mai folosit ca « mijloc de intimidare» cu cateva saptamani inainte de asasinat, amenintand-o cu moartea !
In ceea ce priveste infidelitatea lui, se pare ca are chiar si un copil nascut in afara casatoriei in 1989 !
In ciuda faptului ca el incerca sa convinga juriul ca «primul pedepsit este el», noi credem ca problema lui Cécillon era una de fond si anume ca, el nu s-a mai putut adapta ulterior pensionarii, la o viata « normala », la care era « condamnat omul de rand » !
In sfarsit, mentionam ca Cécillon nu este singurul mare sportiv de performanta care este efectiv « executat » de catre opinia publica si « abandonat » de ai sai pentru fapta sa!
Procesul lui a durat o saptamana iar deliberarea juriului peste cinci ore !
Compus din trei magistrati, patru barbati si cinci femei, juriul a retinut cu 8 voturi din 12 « premeditarea », ceea ce nu excludea condamnarea lui la inchisoarea pe viata !
Insa, verdictul de « 20 de ani de inchisoare » pronuntat de catre Completul de Judecata la Tribunalul de Inalta Instanta din Grenoble, mai mult de « 15 ani », cat solicitase Avocatul General al Acuzarii, D-na Françoise Pavan-Dubois, este un « scor » mai « bun » pentru ambele parti, atat pentru Cécillon, cat si pentru partea civila, cu toate ca in conditiile legislatiei in vigoare in materie de crima pasionala, chiar si cu premeditare, « experienta » arata ca doua decenii este cam mult !

NOTA

Acest proces ma face sa ma gandesc la un altul pe care l-am urmarit de aproape si la care « scorul » a fost acelas in 1999.
Legionarul Sosef Michelek (pe care l-am cunoscut personal in timpul anchetei) a comanditat in 1997 asasinarea sotului prietenei sale (cu douzeci de ani mai in varsta decat el), proprietarul unui bar-dansant din oras, de care el era indragostit nebuneste, in ciuda faptului ca ea era cu peste doua decenii mai in varsta decat el !
Si cu acordul ei !
Desi a premeditat cu sange rece actul sau criminal, propunand « misiunea » spre executare, rand pe rand la doi colegi ai sai de arma si risca tot recluziunea criminala la perpetuitate, aparat de avocata Anne Delzant (Baroul din Annecy), el a fost condamnat la « numai » 15 ani de inchisoare de catre Tribunalul de Inalta Instanta din Annecy !
Se pare ca in Alpii francezi, 15 ani de recluziune criminala pentru crime pasionale este o « regula de aur » !

Roland Agret, un simbol al erorilor judiciare!

Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatii Criminale (Atasat de Presa, Paris; Politia Capitalei, IPA Journal, Monitorul Organizatiei perntru Apararea Drepturilor Omului-Natiunile Unite)

Corespondenta de la Paris
Desemnat pe 21 aprilie 2008 membru de onoare al Organizatiei RSF (Reporters Sans Frontieèrs, fondata de catre Français Robert Ménard in 1985), pe 9 noiembrie 2010, intr-o dezbatere publica pe tema injustitiei in cadrul emisiunii : « Prise directe», pe canalul national public de televiziune France 2 (de la orele 20h35), Roland Agret, un veritabil simbol al erorilor judiciare in Franta, a descris cu lux de amanunte toate tipurile de proteste, unele dintre ele inimaginabile, pentru revizuirea procesului sau, la care a recurs in timpul detentiei sale, intr-un dosar penal in care a fost condamnat in 1970 la 15 ani de recluziune criminala cu capul de acuzare : « instigare la asasinat»!

PREAMBUL

In general, revizuirea unui proces avand ca obiect o crima de sange, care sa aiba ca efect anularea sentintei pronuntate, este un « fenomen » juridic rar !
Pentru ca intr-un asemenea proces ancheta dureaza ani de zile si cel putin teoretic, in derularea ei este implicat direct sau indirect, sub o forma sau alta, un urias « arsenal » juridico-politienesc, fiind exploatate toate posibilitatile si toate posibilele piste, care matematic vorbind, « converg in sesns tare » catre vinovatia inculpatului !
Pentru ca este o mare deosebire in termeni juridici intre o « achitare » a unui inculpat la un proces sau acordarea unui « non-lieu » (neurmarire penala, renuntare la urmarire penala) si revizuirea procesului sau !
In primul caz, probele din dosar nu sunt suficient de « convingatoare » pentru ca inculpatul sa fie condamnat !
Si acest lucru, in mare masura, este meritul avocatului apararii care reuseste sa « trezeasca » suspiciuni datorita unor incoerente care pun la indoiala derularea corecta a anchetei, precum si fiabilitatea elementelor acuzatoare din dosar !
Si asta indiferent daca cel in cauza este sau nu vinovat !
In al doilea caz, probele din dosar sunt considerate « insuficiente » pentru urmarirea penala a inculpatului !
In ceea ce priveste insa revizuirea unui proces penal este cu totul altceva (a se vedea si articolul autorului : « Revizuirea pedepselor in Procedura Juridica Penala ») !
Ea nu poate avea loc decat in cazul in care apar elemente noi pe parcurs, dupa condamnarea presupusului vinovat, respectiv, incarcerarea lui pentru efectuarea pedepsei (intr-un centru de detentie), care contrazic sau pun la indoiala documentele « conservate » ca probe materiale la dosar de catre Ministerul Public reprezentat prin Procurorul General al Republicii (in Franta) sau a unui substitut al acestuia (Parchetul in Romania), impotriva celui inculpat !
Ca regula generala, revizuirea unui proces are ca scop « anularea » sentintei de judecata pronuntata de tribunal si reabilitarea inculpatului, el fiind « despagubit » moral si material pentru timpul petrecut pe nedrept in stare privata de libertate !
In acest caz este vorba de o eroare judiciara !
Din pacate insa, desi toate statisticile arata ca cel condamnat in general, este vinovat, numarul erorilor judiciare nu este deloc neglijabil !
Majoritatea marilor democratii occidentale (SUA, Franta, Marea Britanie, Germania, etc.) sunt serios afectate de acest « virus » care face ravagii in randul populatiei carcerale !
Iar ulterior, daunele materiale si morale acordate de catre Ministerul Public sunt « disproportionate » (neglijabile !) in raport cu cele la care au dreptul victimele !
Mai ales ca in urma incarcerarii, in majoritatea cazurilor cel in cauza se degradeaza atat fizic cat mai ales moral !
Condamnat deja in prima instanta (iar ulterior in recurs !), pentru ca sentinta sa ramana definitiva !) o a doua condamnare, poate mult mai severa, urmeaza din partea opiniei publice, a societatii civile, avand ca efect compromitarea lui pe toate planurile vietii sociale !
Cat priveste partea materiala, aproape in exclusivitate, ani lungi de detentie, distrug financiar chiar si un fost instarit inainte de incarcerare.
Pe de o parte, datorita unei lipse de activitatii remunerate tip « libertate » (pentru ca « solda » carcerala este mai mult simbolica si permite doar supravietuirea in conditii ceva mai decente) iar pe de alta parte, datorita « termitelor » auxiliarie ai justitiei (avocati, detectivi privati, etc.) care se « ofera » sa continue « lupta » dupa proces, pentru obtinerea unei revizuiri a dosarului si evident, anularea sentintei de judecata ! (a se vedea si articolul « Procesul Outreau », numerele 301-302 « Politia Capitalei », Ziarul Necenzurat, etc., cel mai mare esec din istoria erorilor judiciare, care a zguduit din temelii intreaga opinie publica franceza si mondiala, in care acuzatii devin acuzatorii « acuzatorilor ». Umiliti, considerati « handicapati din punct de vedere profesional», « imbecili », cei din urma sunt « tarati » in fata unei comisii parlamentare pentru a fi sanctionati, caz unic in istoria juridictiei franceze!)

APROFUNDAREA DOSARULUI

Roland Agret, in varsta de 67 de ani, este o victima, recunoscuta de catre justitie, a unei grave erori judiciare, procesul lui fiind printre putinele procese penale criminale care au fost revizuite de catre CRCP/CRDP[1], Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale (Deciziilor Penale), fiind recunoscut oficial de catre justitia franceza ca « victima a unei erori judiciare » !
Condamnat in 1970 la 15 ani de recluziune criminala pentru instigare la asasinarea unui garajist, dupa sase ani de detentie, el a beneficiat de o gratiere prezidentiala in 1977, a lui VGE – Valéry Giscard d’Estaing (din motive medicale !), fiind rejudecat in 1985 si reabilitat de catre justitie pe 25 aprilie in acelasi an, iar mai tarziu in 2006 si indemnizat (atat el cat si familia sa-sotia si fiul sau)!
El s-a zbatat nu mai putin de 35 de ani, ducand o lupta « feroce», cu justitia franceza, cu totul iesit din comun, pentru, a putea « rupe » definitiv, in sfarsit, cu trecutul sau de criminal !
Pentru a atrage atentia justitiei si a opiniei publice asupra nevinovatiei sale, Agret, nu a fost un detinut « model » si nici o « leguma » care sa vegeteze ulterior, dupa eliberarea sa !
El si-a mutilat cu bestialitate propriul sau corp.
In timpul detentiei sale el a expediat « prin curier clasic » (in scrisoare !) doua falange ale degatelor sale (inelarul si degetul mic de la mana dreapta !), Ministrului de Justitie, Jean Lecanuet.
Apoi, luandu-si propriul corp in « ostatec », intre 1980-1984, inghitind furculite si lame de ras, facand greva foamei mai mult de un an (mai exact, un an si 28 de zile), a militat diaboliceste pentru revizuirea procesului sau!
In sfarsit, impotriva refuzului de-a fi indemnizat de catre Ministerul Public, pe 10 noiembrie 2005 el si-a tras un glonte in picior (in gamba), devenind infirm, fiind obligat sa poarte un pantof ortopedic !
« Sarbatorindu-si » victoria, in prezenta presei, a peste 40 de ziaristi si prieteni (eveniment la care am avut ocazia sa particip) el si-a ars in public dosarul sa penal, la « La Roche-de-Glun » (Drôme), continand kilograme de hartie « fara valoare » in care zeci de ani s-a investit o «munca inutila » !

COMENTARIUL AUTORULUI

Nu este rar cand in semn de protest, cei incarcerati isi manifesta cu « brutalitate » nemultumirile lor impotriva sentintei pronuntate de justitie !
Cei « fragili » cedeaza nervos si isi pun capat zilelor ! (ca si unul dintre cei incarcerati pe nedrept in cazul Procesului Outreau !)
Majoritatea se spanzura.
Altii isi deschid venele.
Printre cele mai sinistre moduri de a se sinucide pe care eu personal le-am studiat, sunt cele in care detinutul isi da foc sau se autoasfixiaza.
In timpul anchetelor mele am avut nefericita sansa de a participa la asemenea evenimente.
Ne putem imagina suferinta unui uman care este capabil de asa ceva !
Indiferent daca este vinovat sau nu !
Indiferent de fapta pe care el a comis-o !
Dosarele medicale ai acestor detinuti (pe nedrept !) pe cat sunt de « interesante » cu atat mai mult sint contradictorii !
In general, cei capabil de asemenea acte sunt total imprevizibili !
Iar actele lor si mai mult !
In ceea ce îi priveste pe « luptatori », care se zbat de-a lungul timpului pentru reabilitarea lor ca oameni in societate, pentru recastigarea demnitatii lor umane, sunt cu adevarat de admirat !
Ei nu sunt multi, dar exista.
Sunt cei care « contribuie » prin suferinta si lupta lor la restabilirea dreptatii in societate !
Este la fel de rar ca un indeminzat dupa revizuirea procesului sau de reabilitare sa fie « satisfacut » !
Roland Agret este unul care face parte din aceasta categorie « privilegiata » !
Dovada ca, « soldand » contul sau cu Ministerul Public si de comun acord cu acesta, el a acceptat sa nu-si divulge suma cu care a fost indemnizat !
Din sursele noastre neoficiale, am aflat ca ar fi vorba de o suma de 250.000 FFR (ceva mai putin de 40.000 Euro) !
Ce inseamna insa aceasta indemnizatie, avand in vedere faptul ca Roland Agret a fost incarcerat nevinovat timp de sase ani, perioada in care (dar si ulteriror !) a fost obligat sa se automutileze pentru revizuirea procesului sau si recunoasterea oficiala a nevinovatiei sale ?
In sfarsit, recunoscut « nevinovat » in fata sociatatii civile, Agret creaza « Action Justice », o Asociatie Lege 1901, avand ca obiect de activitate sprijinul celor care sunt acuzati sau condamnati pe nedrept, precum si demersul de pe langa CRCP (CRDP) pentru revizuirea condamnarilor acestora.
O interventie de anvergura a acestei institutii a contribuit la eliberarea lui Dany Leprince[2], pe 8 iulie 2010, condamnat la recluziune criminala pe viata, cu 22 de ani de « perioada siguranta », in urma anularii pedepsei sale de catre CRCP, dupa 16 ani de detentie.
Cu aceasta ocazie Roland Agret publica o carte cu titlul : « Condamné à tort » (« Condamnat din gresala ») in colaborare cu Nicolas Poincaré, « Grand Reporter » pe TF1. (France Inter, France Info, RTL, stranepot al marelui matematician si fizician francez Henri Poincaré si al fostul presedinte al Frantei, Raymond Poincaré, 1913-1920)

NOTA AUTORULUI

Roland Agret a fost totusi un « norocos », privind revizuirea procesului sau, pentru ca acest lucru a fost facut de catre CRCP/CRDP de la inceputul secolului XX, numai in cazul a sase procese penale, recunoscute oficial ca erori judiciare, ultimul fiind cel a lui Patrick Dils, condamnat in 1989 si reabilitat in 2002, un alt caz fericit !
In varsta de 16 ani, inculpat pe 30 aprilie 1987 pentru uciderea a doi minori (Alexandre Beckrich si Cyril Beining in varsta de 7, respectiv, 8 ani), la Montigny-lès-Metz (Moselle) pe 28 septembrie 1986, marturisind fapta, (ulterior negand-o !), el a fost condamnat pe 27 ianuarie 1989, la recluziune criminala la perpetuitate (inchisoare pe viata).
Condamnarea lui este anulata pe 3 aprilie 2001 avand in vedere ca la fata crimei a fost ulterior « descoperit » un criminal in serie (azi condamnat), Françis Heaulme.
Rejudecat pe 29 iunie 2001, Curtea Populara cu Jurati pentru minori (Marne) il gaseste vinovat si il condamna din nou, dar « numai » la 25 de ani de recluziune criminala !
Probabil pentru ca el efectuase deja peste jumatate din pedeapsa si cel putin teoretic (dar si practic, avand in vedere dosarul lui fara « falie », in « beton », in inchisoare !), era liberabil !
Desigur, revizuirea procesului sau ar fi fost mult mai complicata !
Facand apel, este rejudecat pe 9 aprilie 2002 si eliberat din inchisoare pe 24 aprilie.
Pe 26 iunie 2003 obtine de la CNI (acord la amiabil !) suma de 1.000.000 de Euro ca despagubiri materiale si morale pentru cei 15 ani petrecuti in spatele gratiilor.
Este cea mai mare suma acordata vreodata de catre justitia franceza ca reparatie morala si materiala din intreaga sa istorie !
Pe 22 aprilie 2004 este achitat de catre Curtea Populara cu Jurati de la Lyon.
In urma publicarii cartii sale autobiografice « Je voulais juste rentrer chez moi » (Nu vroiam decat sa ma intorc acasa ») este urmarit in justitie pentru difamatie de catre 80 de gardieni din Inchisoarea Toul, pe care îi descrie in carte cu lux de amanunte, calificandu-i « niste pervesi si descreierati » !
Insa, exista si dosare celebre in care urmasii celor decedati s-au zbatut si lupta inca cu « morile de vant » pentru reabilitarea sociala a lor !
Christian Ranucci, a fost condamnat la moarte pe 10 martie 1976 pentru asasinarea pe 3 iunie 1974 a fetitei de 8 ani Maria DolorèsRambla, fiind si executat pe 28 iulie 1976.
Pe 9 martie 1976 incepe procesul lui Ranucci in fata Curtii Populare cu Jurati la Aix en Provence (Marsilia), intr-un climat politico-social care îi este foarte « nefavorabil », avand in vedere ca pe 17 februarie a fost arestat Patrick Henry, pentru o fapta asemanatoare, asasinarea copilului Philippe Bertrand.
In ciuda unor elemente confuze in acest dosar care puneau la indoiala culpabilitatea sa, datorita comportamentului sau agresiv si aberant, Curtea il condamna la Pedeapsa Capitala.
Pe 17 iulie 1976, Curtea de Casatie respinge cererea lui de revizuire a procesului sau !
Pe 27 iulie 1976, Presedintele Republicii franceze, Valéry Giscard d’Estaing refuza gratiere lui, iar pe 28 iulie, Ranucci este ghilotinat !
Inainte de a muri Ranucci striga catre asistenta : « reabilitati-ma » !
Ranucci este primul condamnat la moarte, ghilotinat in timpul presedentiei D’Estaing si antepenultimul condamnat la moarte si executat in Franta si nu ultimul asa cum se mentioneaza in general in presa !
In 1978, Jurnalistul de Investigatie Gilles Perrault, in cartea sa « Le Pull-over rouge » aduce serioase dovezi in ceea ce priveste nevinovatia lui Ranucci !
Ulterior, documentul utilizat de « partizanii » lui Ranucci solicita revizuirea procesului sau si reabilitarea lui !
Trei cereri de revizuire au fost respinse, in 1979, 1987, respectiv, in 1991.
Astazi, se crede ca Ranucci a fost intr-adevar nevinovat si ca cel care a comis crima ar fi fost Michel Fourniret, azi condamnat (a se vedea si articolul de acelasi autor : « Michel Fourniret, un monstru sacru »), desi Procurorul Republicii de Charleville-Mézières Francis Nachbar este convins ca la momentul cand crima a fost comisa, adevarat, Fourniret s-ar fi putut afla la Marsilia, dar el nu ar fi vinovat de acest asasinat!
El se bazeaza pe analiza detaliata, cu aparatura de ultima generatie, de inalta fidelitate, a unor fotografii care ar reprezenta pe « necunoscutul » care ar fi comis asasinatul si care nu seamana cu Fourniret !
Guillaume Seznec, nascut pe 1 mai 1878, acuzat de asasinarea negustorului de lemne Pierre Quémeneur, Consilier general al departamentului Finistère, disparut in noaptea de 25 catre 26 mai 1923 in tmpul unei calatorii impreuna cu inculpatul, este arestat pe pe 1 iulie 1923 si condamnat pe 4 noiembrie 1924 la munca silnica pe viata.
Gratiat pe 2 februarie 1946, revine in Franta pe 1 iulie 1947 din Guyana Franceza, unde a fost expatriat la munca pe 7 aprilie 1927 si moare pe 13 februarie 1954 in urma unui accident de masina, fiind lovit pe data de 14 noiembrie 1953 de catre o camioneta. (a se vedea si articolul-ancheta de acelasi autor : « Reabilitarea lui Seznec respinsa »)
In ciuda unei erori judiciare admise de catre jurisdictie si unanim acceptata de catre societatea civila, procesul lui Seznec nu a fost revizuit desi inca de atunci descendentii lui se zbat pentru reabilitarea lui.
Curtea de Casatie respinge cererea de revizuire din 28 iunie 1996 (prin 2 voturi pentru si 3 contra).
Pe 30 martie 2001, o noua cerere de revizuire este adresata CRCP/CRDP de catre M.-L. Lebranchu.
Pe 11 aprilie 2005 ea a sesizat Curtea de Casatie statuand in « calitate » de Curte de Revizuire a pedepselor penale.



___________________________________________
[1]Noua CRCP (Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale) a fost instituita in Franta printr-o lege pe 23 iunie 1989 si ea este insarcinata sa organizeze revizuirea sentintelor judecatoresti atat in proceduri juridice corectionale (agresiune sexuala, talharie, furt calificat, trafic de stupefiante, escrocherie, prostitutie, etc.), cat mai ales in cele criminale (viol, omucidere, asasinat/crima premeditata, trafic de stupefiante cu drog dur, jaf armat, kidnapping, atentate, terorism, spionaj, etc.).
Cunoscuta si sub numele de CRDP (Comisia de Revizuire a Deciziilor Penale), conform articolului L.451-1 din Codul Organizatiei Judiciare franceze, (text de referinta : articolele 622-626 din CPP-Codul de Procedura Penala), este compusa din cinci magistrati ai Curtii de Casatie (membri titulari) desemnati de catre Adunarea Generala a acestei jurisdictii, asistati de catre cinci membri suplinitori desemnati prin acelasi procedeu, avand ca presedinte unul dintre cei cinci membri titulari, ales dintre magistratii CPJC (Camera de Procedura Juridica Criminala). Ea are obligatia sa instruiasca toate cererile care au fost depuse spre revizuire, dupa care, ea este abilitata sa efectueze direct sau indirect (prin comisii rogatorii) toate investigatiile pe care le estimeaza ca importante si necesare in respectivul dosar penal, pentru cunoasterea realitatii, respectiv, restabilirea adevarului.
Ulterior, ea organizeaza o audienta in cursul careia, pe de o parte, Avocatul General (al acuzarii) reprezentand Ministerul Public, iar pe de alta parte, condamnatul cu avocatul lui sunt audiati (in scris si oral !) in privinta capetelor de acuzare, care la randul lor pot solicita ca decizia comisiei sa fie facuta intr-o sedinta publica.
In urma acesteia, ea statueaza printr-o decizie motivata (argumentata), incontestabila prin recurs.
Admiterea unei cereri de revizuire de catre CRCP/CRDP presupune in mod obligatoriu, pe de o parte, ramanerea definitiva a sentintei judecatoresti (in procedura corectionala sau criminala) prounutata de catre un TGI (Tribunalul de Inalta Instanta), eventual, in urma unei contestatii la Curtea de Apel, iar pe de alta parte, existenta unui element nou, necunoscut jurisdictiei (completului de judecata) in momentul procesului, respectiv, al pronuntarii sentintei, de natura sa puna la indoiala culpabilitatea celui condamnat !


[2]Dosarul « Leprince » este unul de mare complexitate consacrat masacrului de la Thorigné (Departamentul Sarthe, Regiunea Pay de la Loire) care a bulversat societatea civila franceza in anii ’90.
Pe 5 septembrie 1994, Politia Judiciara Le Mans descopera la domiciliul lor Thorigné-sur-Dué pe Christian Leprince, sotia sa Brigitte si cele doua fetite ale lor Sandra in varsta de 10 si Audrey in varsta de 6 ani, asasinati in mod bestial.
In schimb, cea mai mica fetita a lor, atunci in varsta de numai doi ani este gasita in viata in camera ei, neatinsa.
Dany Leprince, fratele lui Christian si vecinul lui, este acuzat de catre sotia si fiica sa mai mare ca el l-ar fi ucis pe acesta din urma.
Contextul familial ar fi dat nastere mobilului.
Dupa 46 de ore (din cele 48 legale !) de « garde à vue » (de arest) in sediul Politiei, el recunoaste uciderea fratelui sau (si numai a lui !), dupa care inainte de expirarea termenului, va nega totul in bloc, afirmand ca este sotia sa cu un complice care au comis crimele in mod babar.
Recunoscut vonovat pentru uciderea celor patru, el este condamnat in decembrie 1997 la inchisoare pe viata cu 22 de ani de « perioada de siguranata » (durata inainte de care eliberarea conditionata de un control judiciar nu poate fi solicitata !).
Dupa incarcerarea sa Dany Leprince isi clama nevinovatia prin toate mijloacele posibile.
Atunci va face appel la Roland Agret si institutia pe care o conduce acesta « Action Justice ».
In 2006, justitia ordona un « complement de ancheta » pentru o eventuala revizie a procesului.
Incepand din martie 2007, ca semn de protest, el sta complet dezbracat, intr-o izolare totala in celula sa, refuzand orice fel de contact cu exteriorul.
Dupa 10 de conflict si de lupta cu autoritatile judiciare, Renée Leprince, mama lui Dany se sinucide pe 24 iunie 2007, JAP-ul (Judecatorul responabil cu executia pedepselor) permitandu-i lui Dany intr-o mare discretia (insotit de catre doi brigadieri si un sofer, in civil) sa se deplaseze la mormantul mamei sale.
In februarie 2008, Dany se recasatoreste in inchisoare cu Béatrice, medic la Bordeaux, care l-a anuntat de moartea mamei sale si care este alaturi de el in lupta sa pentru revizuirea procesului sale.
Ca ironia a sortii, el este aparat de aceasi avocati care au incercat sa revizuiasca celebrul proces « Seznec » (a se vedea si articolul autorului : « Reabilitarea respinsa lui Seznec ») la insistentele Lui Denis Seznec, nepotul lui Guillaume Seznec, condamnat in 1924 la inchisoare pe viata pentru asasinarea prietenului sau Pierre Quémeneur, in cadrul unui dosar considerat unul dintre cele mai celebre ale secolului XX, gratiat de catre Generalul de Gaulle in 1946, dupa 24 de ani de detentie, si mort la Paris pe 13 februarie 1954, la varsta de 75 de ani, fiind lovit de o camioneta in noiembrie 1953, soferul careia a parasit locul accidentului!
In 2010 Curtea de Revizuire este sesizata si decide suspendarea pedepsei lui Leprince, care este pus in libertate provizorie pe 8 iulie 2010, la orele 09h50, dupa un deceniu si jumatate de detentie.